Cercetarea agricolă românească este un domeniu peste care tăvălugul celor 25 de ani reformă au lăsat în urmă răni adânci. Dacă în 1989 cele 112 unităţi de cercetare aveau 126.000 de hectare, astăzi numărul lor s-a redus la 60, iar suprafaţa dedicată acestei activităţi de pionierat nu depăşeşte circa 30.000 de hectare. Confruntate cu o lipsă cronică de finanţare şi cu o bază de lucru deficitară multe dintre centrele de cercetare au pus lacătele pe uşi, iar specialiştii s-au risipit care în contro. Numărul de cercetători agricoli s-a redus în ultimii 25 de ani de la 24.000 la 650. Pentru a stopa declinul acestui domeniu prioritar, Ministrul Agriculturii ia în calcul acum înfiinţarea unei agenţii naţionale de management pentru cercetare-dezvoltare agricolă, în subordinea MADR. Ea ar urma să înglobeze toate institutele de cercetare, bazele experimentale, centrale de excelenţă, laboratoarele de profil şi Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare pentru Îmbunătăţiri Funciare -ISPIF Bucureşti. (Adrian Stoica)