Dar zicala o folosim des și la oraș, referindu-ne la evaluarea unei perioade de muncă ce se poate face realist doar la finalul ei. Toamna se numără bobocii și în economia națională, iar datele macro prognozate la începutul anului și speranțele de creștere economică abia acum capătă sau nu confirmare.
Totuși, ca să te bucuri să numeri toamna bobocii de gâscă e musai să fi pus la clocit ouă tot de gâscă, nicidecum de găină, de bibilică, de curcă sau de struț. Și în nici un caz ouă de crocodil. Și atunci, ce ingrediente a avut economia națională în prima jumătate a anului astfel încât să vorbim de o toamnă prosperă sau măcar echilibrată?
În prognoza de primăvară, Comisia Europeană anticipa un avans de 3,2% în 2023, pe baza creșterii consumului privat (sprijinit și de indexarea salariilor și pensiilor, precum și de schemele de sprijin guvernamentale, inclusiv din domeniul energiei) și a formării brute de capital fix (avansul investițiilor având în spate promisiunea absorbției fondurilor europene). Dar România se află într-o situație fiscal-bugetară dificilă, caracterizată de un nivel insuficient al veniturilor bugetare, de cel mai jos nivel al veniturilor fiscale din UE și de o mărime ridicată a deficitului structural și a deficitului extern (deficit al contului curent de peste 9% din PIB, potrivit unui raport al Consiliului Fiscal).
Bugetul a fost clădit pe speranța unor venituri care au luat în calcul un ritm semnificativ mai mare de creștere a prețurilor de consum, dar în practică inflația s-a dovedit a fi mult sub nivelul teoretic ce a promis realizările bugetare. Și astfel, guvernul se trezește stăpân pe o mare gaură în venituri, cu multe cheltuieli angajate și cu mari datorii acumulate.
Execuția bugetară pe primele șase luni ale anului 2023 a relevat un deficit bugetar ridicat, cauzat tocmai de dinamica mai lentă a unor categorii de venituri, dar și de creșterea peste așteptări a unor cheltuieli față de proiectul inițial. În condițiile în care România este, din nou, sub amenințarea deficitului excesiv (de fapt, sub povara unor multiple deficite - bugetar, comercial, demografic, de cont curent, de investiții, de forță de muncă, de educație, de încredere etc.), procesul de consolidare fiscal-bugetară este inevitabil. Este necesară o creștere semnificativă a veniturilor fiscale, care să fie susținută de eliminarea exceptărilor din legislația actuală. Este necesară și creșterea eficienței colectării, descurajarea optimizărilor fiscale și reducerea evaziunii, precum este la fel de imperios necesară și o disciplinare a cheltuielilor publice de orice fel.
Dar fără reale consultări cu reprezentanții mediului de afaceri, cu angajatorii, cu sindicatele, cu toți cei asupra cărora cad birurile, majorarea și impunerea pompieristică de noi taxe și impozite în speranța rezolvării de moment a unor crize sistemice demonstrează disperarea și nepriceperea în guvernarea economiei de piață. Este necesar ca statul să înțeleagă și să respecte proprietatea privată și economia reală, din efortul cărora își trage veniturile.
Dar pentru că statul a fost tot timpul dezordonat bugetar și haotic în reglementare, înăsprirea poverii fiscale de pe umerii economiei reale ca soluție pentru echilibru și prosperitate e ca și cum ne apucăm să numărăm pui de crocodil ieșiți din ceea ce credeam a fi ouă de gâscă.