Acest cerc interior, loial, a consolidat poziția lui Xi la conducere și a întărit controlul său asupra viitorului Chinei. Într-o măsură nemaiîntâlnită în ultimele decenii, colosul asiatic este modelat acum de viziunea și ambiția unui singur om și nu mai există practic idei divergente sau posibilitatea unor recalibrări la vârful puterii.
În opinia lui Xi, China este mai aproape ca oricând de realizarea visului său de „reînnoire națională” și de revendicare a locului care i se cuvine în lume. Calea de urmat este însă asaltată de „vânturi puternice, ape agitate sau chiar furtuni periculoase”, a sunat, pe de altă parte, avertismentul sumbru formulat de Xi, atât la începutul, cât și la sfârșitul congresului derulat timp de o săptămână, care s-a încheiat duminică.
Provocările tot mai mari au pornit de la „o situație internațională sumbră și complexă”, cu „încercări externe de a suprima și de a limita China”, care amenință să „escaladeze în orice moment”, a mai spus liderul de la Beijing, la congres.
Foarte posibil, răspunsul la această perspectivă va fi intensificarea tot mai agresivă a apărării intereselor naționale și de securitate ale Chinei contra tuturor amenințărilor percepute de Xi.
Cel mai probabil, președintele chinez va controla și va fi implicat în toate deciziile de politică externă, prin intermediul subalternilor săi fideli, care au fost plasați într-o proporție covârșitoare în eșaloanele superioare ale Partidului Comunist. Iar deciziile sale vor avea un impact major asupra întregii lumi, în următorii cinci ani.
La cuțite cu Occidentul
Xi intră în noua sa eră la putere, confruntându-se cu un peisaj extern total diferit față de cel din mandatele anterioare. Relația dintre China și Occident s-a schimbat dramatic, în condițiile în care legăturile dintre Washington și Beijing s-au prăbușit, atât din cauza războiului comercial și tehnologic izbucnit între cele două părți, cât și a neînțelegerilor fundamentale provocate de Taiwan, de COVID-19, de situația drepturilor omului pe teritoriul chinez, precum și de refuzul lui Xi de a condamna invazia Rusiei în Ucraina.
Raportul de lucru al președintelui, un plan de acțiune pe cinci ani prezentat în timpul congresului, a insistat, de altfel, asupra „schimbărilor drastice” din peisajul internațional, inclusiv a „încercărilor externe de a șantaja, a limita, a bloca și a exercita o presiune maximă” asupra Chinei - termeni utilizați deseori de diplomații chinezi pentru a condamna acțiunile SUA.
„Xi consideră că țara sa a intrat, în primul rând, într-o perioadă de luptă pe scena internațională, mai degrabă decât într-una de oportunitate”, este de părere Andrew Small, autorul cărții „Fără limite: Povestea din interior a războiului dintre China și Occident”.
Așteptarea deteriorării continue a legăturilor dintre Beijing și Vest „are drept rezultat o țară care este mult mai deschis angajată în rivalitatea sistemică cu Occidentul, manifestă o mai mare încredere în sine, poziții deschis ostile din punct de vedere ideologic și depune mai multe eforturi pentru a construi propriile sale contra-coaliții, dând un impuls crescut pentru a consolida poziția Chinei în lumea în curs de dezvoltare”, susține el, citat de CNN.
Concomitent, aceste tensiuni au un impact major asupra cimentării unei relații strânse între Beijing și Moscova. În timp ce a încercat să apară ca un actor neutru în războiul din Ucraina, China a refuzat să condamne invazia Rusiei. În schimb, a dat vina pe Occident pentru întregul conflict. În perioada următoare, este foarte puțin probabil ca strategia chinezilor în această privință să se schimbe.
„Xi pare să fi trecut deja pe pierderi multe dintre daunele provocate de apropierea față de ruși pentru relațiile Chinei cu Occidentul și, în special, cu Europa”, a mai spus Small, citat de televiziunea americană.
Cu tunurile pe Taiwan
La deschiderea congresului din 16 octombrie, Xi a primit cele mai puternice și mai lungi ovații, din partea celor aproape 2.300 de delegați selectați cu grijă în interiorul Marii Săli a Poporului din Beijing, atunci când a promis să „reunifice” partea continentală a Chinei cu Taiwanul - o democrație autonomă pe care Beijingul o revendică, deși nu a controlat-o niciodată, ca fiind a sa.
China „va depune eforturi pentru o reunificare pașnică”, dar Beijingul „nu va promite niciodată să renunțe la utilizarea forței”, a avertizat Xi. „Roțile istoriei se rostogolesc spre reunificarea Chinei și întinerirea națiunii chineze. Reunificarea completă a țării noastre trebuie să fie realizată!”, a spus Xi, primind aplauze furtunoase din partea celor prezenți.
Deși Beijingul insistă că politica sa față de Taiwan nu s-a modificat, retorica și acțiunile sale față de insulă au devenit mai pronunțate. Mai mult, Partidul Comunist a trecut pentru prima dată în constituția sa opoziția față de independența Taiwanului, în cadrul congresului care tocmai s-a încheiat.
Sub conducerea lui Xi, Beijingul a intensificat presiunea militară asupra Taiwanului. El a trimis avioane de război și a organizat exerciții militare în apropierea insulei. De asemenea, sprijinul tacit al Chinei pentru invazia Rusiei în Ucraina a crescut îngrijorarea Occidentului în privința intențiilor Beijingului față de Taiwan.
Desemnat de Partidul Comunist pentru a treia oară drept liderul suprem al țării, președintele Chinei nu se mai teme de nimeni și de nimic și ar putea decide că este momentul potrivit pentru a îndeplini ambiția sa de lungă durată, aceea de a „reunifica” insula democratică autoguvernată.
Oficialii americani susțin că izbucnirea unui conflict militar în Taiwan e mai aproape ca oricând, iar China ar putea invada insula încă din acest an.
China a luat „decizia fundamentală că status quo-ul nu mai este acceptabil și Beijingul e hotărât să urmărească reunificarea într-un termen mult mai rapid”, a declarat, la rândul său, luna aceasta, secretarul de stat american, Antony Blinken.
Orice acțiune de invadare a Taiwanului ar provoca haos în lanțurile de aprovizionare globale; insula este un furnizor important de semiconductori, componente esențiale pentru aproape toate produsele electronice moderne, de la smartphone-uri la aparate de bucătărie și mașini.
De asemenea, o invazie ar provoca indignarea Occidentului, adâncind izolarea Chinei, ar aduce Beijingul și Washingtonul mai aproape ca niciodată de o confruntare militară directă și, nu în ultimul rând, ar distruge libertățile democratice câștigate cu greu de Taiwan.
Economia, pe mâinile ideologilor
Într-o alocuțiune televizată duminică, după ce și-a anunțat noua echipă de conducere - Comitetul permanent al biroului politic al partidului -, Xi a promis că ușa Chinei către partenerii externi „nu va face decât să se lărgească”, iar dezvoltarea țării va crea ea însăși „mai multe oportunități pentru întreaga lume”.
China este însă astăzi mai închisă decât a fost în ultimele decenii. Xi continuă să susțină costisitoarea politică „zero-COVID”, care menține frontierele puternic restricționate și trimite în mod frecvent orașele sale în blocaj, ceea ce trage în jos, automat, creșterea economică a țării.
De altfel, promisiunea lui Xi pare să fi făcut prea puțin pentru a-i calma pe investitori. Luni, piața bursieră din Hong Kong - unde sunt listate multe dintre cele mai mari companii chineze - a avut cea mai proastă zi de la criza financiară globală din 2008. „Alibaba” și „Tencent”, cei doi giganți chinezi din domeniul tehnologiei, s-au prăbușit cu peste 11%, ștergând împreună 54 de miliarde de dolari din capitalizarea lor bursieră.
Miza este mare pentru modul în care cea de-a doua economie a lumii va face față acestor provocări, mai ales într-un moment în care se profilează riscul unei recesiuni economice globale.
Mulți se tem că actualele tensiuni dintre Xi și Occident s-ar putea termina prin sancțiuni impuse companiilor străine sau prin creșterea birocrației, atunci când există investiții străine în companiile chineze de tehnologie.
Deși Xi a afirmat că promovarea „poziției și influenței internaționale a Chinei”, inclusiv prin susținerea dezvoltării globale, se numără printre principalele sale obiective pentru următorii cinci ani, Beijingul ar putea să nu se mai poată baza pe același nivel de angajament economic pentru a face acest lucru într-o lume tot mai divizată.
În plus, decizia lui Xi de a instala la conducerea Partidului Comunist doar persoane care îi sunt loiale provoacă îngrijorare asupra perspectivei ca liderul suprem să prioritizeze ideologia în detrimentul creșterii economice. Mișcarea lui Xi sugerează că zilele reformatorilor liberali, care conduceau a doua cea mai mare economie a lumii, au luat sfârșit.
După zeci de ani de creștere ridicată, economia Chinei nu mai are forță, iar analiștii se așteaptă pe scară largă ca țara să se lupte pentru a-și atinge obiectivul de creștere de aproximativ 5,5% pentru 2022.
În timp ce în deceniile trecute sectorul privat al Chinei s-a îmbogățit pe baza creditelor acordate ușor și a profiturilor mari, următorul mandat al lui Xi ar putea readuce Beijingul la un management economic de modă veche, cu un nou accent pus pe consolidarea industriei grele și pe o continuare a represiunii asupra marilor companii de tehnologie.