Iar e greu de înțeles ce se întâmplă în România. Nu că ar fi fost vreodată ușor, dar de data asta tabloul e suprarealist. Carantina propusă de DSP a căzut la vot în CJSU, deci a fost nevoie de raportul CNCCI pentru ca măsura să fie prelungită de DSU. Acesta este, pe scurt, cazul de la Timișoara, băgată în carantină cu incidență de 7 la mie și cât pe ce să fie scoasă cu peste 8. Lumea se întreabă, pe bună dreptate, de ce a mai fost ținută în carantină, dacă rezultatele sunt mai proaste ca înainte. Păi, simplu: ca să stea în casă. În sensul că să nu umple mall-ul lor și nici restaurantele din Arad. Până să vină pandemia, fiecare se îmbolnăvea pentru el. De un an însă, te îmbolnăvești pentru tot cartierul. Și, cu puțin ghinion, pentru tot județul. Iar aceasta este un adevărat șoc cultural în România. Concepția de a avea grijă de ceilalți e foarte îndepărtată de noi. Mai exact, se află la 8.000 de kilometri, acolo unde un sondaj arată că principala teamă a populației nu este că se va îmbolnăvi, ci că, dacă se îmbolnăvește, să nu dea coronavirusul mai departe. Dar aceștia sunt extratereștrii din Coreea de Sud, care, atunci când țara lor a fost lovită de criză, s-au pus la coadă să își doneze bijuteriile. Ce imaginație bolnavă să ai, ca să muți imaginea asta în față la ANAF!