Problema alocării fondurilor eurpene pentru agricultură, în contextul ieșirii Marii Britanii din UE, a dus la o adevărată luptă între reprezentanții țărilor membre. Politicienii români trebuie să găsească soluții astfel încât să obțină o finanțare cât mai mare pentru viitoarele programe din acest domeniu. Până acum s-a ajuns la concluzia că subvențiile ar trebui să se acorde în continuare la fel, iar tăierile vor fi pentru investiții, deși exact acesta a fost sectorul economic cel mai eficient în absorbția de fonduri europene, estimându-se că până la finalul acestui an va ajunge aproape de 100%.
La nivelul UE, bugetul Politicii Agricole Comune (PAC) pentru 2014 – 2020 este de 408 miliarde euro, din care 308 miliarde euro sunt pentru subvenții (plăți directe) și piețe și aproape 100 miliarde euro sunt pentru dezvoltare rurală. Prin comparație, propunerea făcută de Comisia Europeană pentru bugetul PAC 2021-2027 este de 364 miliarde euro, din care 285 miliarde euro sunt pentru plăți directe și piețe și aproape 79 miliarde euro pentru dezvoltare rurală. Pentru România, Comisia Europeană a propus pentru 2021-2027 un pachet financiar de aproximativ 20,5 miliarde euro din care circa 13,7 miliarde pentru subvenții (plăți directe) și piețe și circa 6,75 miliarde euro pentru dezvoltare rurală. Momentan, pierzătorul pare a fi pilonul PAC – bugetul care susține investițiile în infrastructura rurală. Acesta ar putea scădea, la nivel european, de la 100 miliarde de euro la 79 miliarde euro, la nivelul României pierderea fiind de 1,25 miliarde euro. Toate aceste cifre sunt, însă, propuneri în acest moment, dezbaterile pe bugetul multianual post-2020 fiind în derulare la nivel european între colegiuitori - Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. „Marile state contributoare, țări în care nevoile de a investi în mediul rural au fost acoperite, susțin o creștere a sumelor aferente subvențiilor, cele care asigură competitivitatea agriculturii. Știm că România are în continuare, însă, nevoi uriașe în infrastructura care deservește fermele și în serviciile disponibile în mediul rural, cele finanțate exact prin pilonul dezvoltare rurală (FEADR)”, a explicat, pentru Jurnalul, ministrul interimar al Fondurilor Europene, Roxana Mînzatu.
Salvarea poate fi Politica de Coeziune
Deși din punct de vedere tehnic fondurile aferente Politicii Agricole Comune (PAC) nu vor mai fi guvernate de un regulament european comun și nu vor mai face parte din viitorul Acord de Parteneriat, pentru România, cheia pentru a continua să susținem la un nivel similar investițiile în mediul rural din România este asigurarea unei complementarități sporite în programe între Politica Agricolă Comună și Politica de Coeziune. ”Vor fi lansate discuții între Ministerul Fondurilor Europene - care gestionează banii europeni pentru coeziune - și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - care gestionează banii europeni pentru agricultură și dezvoltare rurală - pentru ca programele operaționale pe coeziune să susțină cât mai bine nevoile mediului rural, mai mult decât în exercițiul 2014-2020: programele operaționale pe coeziune vor putea include mai multe tipuri de investiții private în economia rurală, poate fi prioritizată finanțarea cercetării, inovării și digitalizării în agricultură, alimentație, bioeconomie, acesta fiind un domeniu în care România va primi sume mult mai mari decât are astăzi. Putem investi în serviciile sociale, socio-medicale și incluziunea socială din mediul rural, întrucât alocările pentru Fondul Social European vor crește”, mai spune ministrul Roxana Mînzatu.
Un instrument de dezvoltare funcțional azi, Grupurile de Acțiune Locală, poate fi susținut inclusiv cu fonduri aferente politicii de coeziune. Am enumerat câteva tipuri de soluții de finanțare pe care le vom dezvolta la nivel național pentru a răspunde la evoluțiile europene ale bugetului multianual 2021-2027 și ale politicii agricole comune.
Roxana Mînzatu, ministrul interimar al Fondurilor Europene
Proiecte foarte bune așteaptă următorii bani europeni
Fondurile pentru agricultură au fost benefice pentru dezvoltarea rurală, pe toate sectoarele de activitate. Cu ajutorul acestor bani s-au asfaltat inclusiv drumuri, în localități unde ar fi fost imposibil să se facă astfel de lucrări, cu bani din bugetele locale. Cele mai „vânate” au fost finanțările pe submăsura 7.2, prin AFIR, pentru investiții în infrastructura rurală, pe care le-au accesat primăriile. Proiectele depuse au fost foarte bune în această sesiune de finanțare, iar multe au rămas în așteptare, fiind declarate eligibile, fără finanțare. Primarii, ca și fermierii care au avut proiecte declarate eligibile fără finanțare în acest exercițiu financiar, așteaptă viitoarele fonduri. „Am avut un proiect pentru asfaltarea a 4,2 km de drumuri, depus pe AFIR, pe submăsura 7.2, în 2017, declarat eligibil, dar fără finanțare. Așteptăm finanțarea din următorul exercițiu financiar, 2020-2026”, spune Leonard Dicu, unul dintre primarii campioni la proiecte europene de succes, pentru comuna Pietroșița, din județul Dâmbovița. Aceste proiecte câștigătoare, care nu au mai avut finanțare, mai au o mică șansă și la finalul actualului exercițiu financiar, prin AFIR, dacă vor fi bani rămași din proiecte respinse la rambursare, din cauza problemelor din perioada de implementare. „De regulă, se lansează o nouă sesiune de depunere a proiectelor, pe o măsură pe care Autoritatea de Management din Ministerul Agriculturii o consideră oportună”, explică, pentru Jurnalul, Claudiu Popescu, director general adjunct AFIR, Centrul Regional 3 Sud Muntenia.