Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce Beretta își aduce în România arma sa, la fabrica din Cugir a fost realizată o armă asemănătoare, dar Ministerul Apărării Naționale nu a lansat nicio comandă până acum. De altfel, lipsa comenzilor de la instituțiile de forță pentru industria de apărare și nerespectarea Legii offsetului la achizițiile militare se vor număra printre subiectele care figurează pe agenda întâlnirii de astăzi dintre ministrul Economiei Florin Spătaru și reprezentanții Alianței Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică (ASIAA).
Data de 1.06.2023 este termenul stabilit de Ministerul Economiei pentru finalizarea Etapei 1 a reorganizării C.N. ROMARM S.A, care include și înființarea/operaționalizarea sucursalei Fabrica de armament ușor de infanterie. După înființarea și operaționalizarea fabricii, vor fi create condițiile pentru începerea livrărilor și implementării transferurilor de tehnologii de la Fabrica D' Armi Pietro Beretta S.p.A. din Italia în capacitățile de producție ale sucursalei, care ar urma să se desfășoare în perioada 1.06.2023 - 29.12.2023, arată un proiect de hotărâre de guvern pregătit de Ministerul Economiei. Pentru început, doar 15% din componentele acestei arme vor fi realizate în România, urmând ca arma să fie produsă în țara noastră pe măsură ce capacitatea fabricii va crește.
Armata caută nod în papură, spun sindicatele
În 2011, la Uzina Mecanică Cugir din cadrul ROMARM era lansat proiectul pentru dezvoltarea unei arme de asalt moderne, calibrul 5,56 mm, care să respecte standardele NATO. În 2019 era gata, dar ea nu se încadra în greutatea cerută și avea probleme cu patul. S-a apelat la o colaborare cu societatea SIMPEX București, iar rezultatul a fost o armă fiabilă, care a trecut foarte bine testele la care a fost supusă. Arma a fost testată și de MApN, care a cerut ca țeava să reziste la mai multe focuri, față de cât era proiectată. Când s-a rezolvat și această problemă, armata a ridicat ștacheta și a cerut să reziste la și mai multe focuri, practic cu 30% mai mult, o cerință care era chiar peste standardele NATO. Cei de la Cugir și SIMPEX au rezolvat totuși și această problemă, dar nu a venit nicio comandă de la MApN. „Aici se vede reticența Ministerului Apărării de a achiziționa produse realizate de industria românească de apărare”, a declarat pentru Jurnalul președintele (ASIAA), Constantin Bucuroiu. El spune că împingerea limitelor cât mai sus este o practică a celor de la armată ca să găsească o chichiță și să respingă achiziția. În prezent, această armă ușoară de asalt a trecut prin faza de testare-omologare, mai fiind mici observații de pus la punct.
„Miniștrii Apărării sunt de decor, decizia este la generali. În România, industria de apărare nu funcționează din cauza poziției rigide pe care o are armata față produsele industriei autohtone. Dacă armata ar fi colaborat cu industria de apărare, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Polonia, aveam și noi o industrie la nivelul Poloniei, o țară pe care eu o văd în următorii ani ca fiind unul dintre cei mai mari producători de arme din lume”.
Constantin Bucuroiu, președintele ASIAA
Un an cu comenzi puține
Anul 2022 a fost unul cu un procent scăzut de acoperire cu contracte și comenzi militare pentru industria de apărare românească. Gradul de acoperire a fost de numai 37%, un procent foarte mic, care nu poate asigura supraviețuirea acestei industrii. În același timp, comenzile lansate producătorilor autohtoni de arme și tehnică militară de către instituțiile care formează sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională au reprezentat doar 5% din totalul achizițiilor făcute de acestea în 2022, iar restul au fost importuri. „Realitatea nespusă este că atunci când facem achiziții militare de la firme din străinătate sumele plătite sunt imense și bugetul României devine foarte permisiv (…). Când discutăm despre industria proprie, prețurile sunt negociate până acolo unde societatea este sufocată, cheltuiala este maximă și avem de-a face cu un profit 0, uneori chiar pierderi, dar cu negocieri foarte rigide. În schimb se uită că peste 40% din valoarea totală a contractelor realizate în țară se întoarce în Buget”, arată ASIAA în materialul care va fi prezentat astăzi ministrului Economiei și transmis premierului Nicolae Ciucă.
Achiziții externe, doar dacă nu se produc în țară
„Să se analizeze și să găsim posibilitatea modificării și completării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziții publice în domeniile apărării și securității, în sensul stabilirii interdicției autorităților contractante din cadrul FSNA de a încheia contracte de achiziție publică având ca obiect prestarea de servicii și/sau material de război cu firme străine, decât în cazul în care operatorii economici din industria națională de apărare certifică, prin ministerul de resort, faptul că nu prestează și/sau nu fabrică produsele care fac obiectul achiziției”, se mai arată în materialul pe care sindicaliștii îl vor pune astăzi pe masa ministrului Economiei. „Măsura aceasta este necesară, pentru că ea ar contribui direct la dezvoltarea industriei de apărare românești”, este explicația președintelui ASIAA pentru introducerea acestei solicitări pe agenda negocierilor cu ministrul de resort.
Salarizarea ține tinerii la distanță
Deși este declarat sector strategic, fabricile de armament au devenit Cenușăreasa industriei, majoritatea angajaților fiind plătiți cu salariul minim pe economie. La nivelul muncitorilor, salarizarea este cuprinsă între 1.500 de lei și 2.200 de lei net, iar la nivelul inginerilor, între 2.200 și 2.800 de lei. În aceste condiții, industria se confruntă cu un mare deficit de personal, dar și cu o îmbătrânire accelerată a forței de muncă. „Suntem o industrie care îmbătrânește de la an la an. O să ajungem să închidem singuri porțile. Oamenii tineri, cu studii, nu vin către noi”, spune Constantin Bucuroiu.
