Cine a privatizat în pagubă Petrom?

După ce premierul Emil Boc l-a acuzat că scumpirea carburanţilor este rezultatul „privatizării iresponsabile” a Petrom, Adrian Năstase a trecut la contraatac şi a prezentat pe propriul blog un memorandum negociat în anul 2000 cu Banca Mondială.

Documentul, aprobat de premierul de atunci, Mugur Isărescu, şi semnat de Traian Băsescu – pe atunci ministru al Transporturilor, dă mai multe indicii despre paşii ulteriori pe care statul român a fost obli­gat să-i ia referitor la o serie de privatizări controversate. „Am rămas dator cu Memorandumul, semnat de Traian Băsescu, în 2000, referitor la înţele­gerile cu Banca Mondială.

Puteţi vedea aici, şi poate vedea şi Emil Boc, cine este autorul angajamentului «iresponsabil» de privatiza­re a Petrom şi a întregii industrii ro­mâneşti”, scrie Năstase pe blogul său.

„Acum plătim preţul acelei politici iresponsabile de privatizare care nu a ţinut cont de interesul naţional şi dacă veţi vedea suma cu care s-a vân­dut Petrom-ul, 600 de milioane de euro la vremea aceea, şi veţi compa­ra cu ce listări există pe piaţa inter­na­ţio­nală la companii similare Petrom-u­lui veţi vedea că acele companii se vând cu 18 miliarde de euro. Şi dacă ve­deţi ce obligaţii şi-a luat statul ro­mân prin contractul de privatizare ajungi la o concluzie care nu are ni­mic în comun cu interesul naţional”, a spus Emil Boc luni seara la TVR.

Documentul prezentat de Năs­tase arată că „Guvernul a aprobat privatizarea Companiei Naţio­na­le a Petrolului – Petrom”. „Împrumuta­tul (România – nr) a angajat, în urma unei licitaţii internaţionale, o bancă de investiţii care să facă recomandări asu­pra vânzării acţiunilor statului la Pe­trom. Pentru a considera vânzarea ac­ceptabilă Băncii (Mondiale – nr), aceasta va trebui să aibă ca rezultat re­ducerea cotei deţinute de stat la Pe­trom, la mai puţin de 50%”, se arată în acesta. Mai departe, statul se anga­jea­ză să vândă, „în funcţie de con­di­ţiile pieţei, acţiunile statului la Pe­trom, astfel încât acţiunile deţinute de stat să reprezinte mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat”.

Pe de altă parte, actul men­ţio­nea­ză privatizări care nu s-au realizat niciodată. Spre exemplu, România se angaja să privatizeze Salrom, Societatea Naţională a Apelor Minerale, CFR Marfă, 25% din  capacitatea de producţie a energiei deţinută de Conel sau 25% din sondele Romgaz.

La capitolul „reforma sistemului bancar” se menţionează „eliminarea băncilor de stat din sistemul bancar româ­nesc”. Banca Agricolă, care atunci avea probleme, a ajuns la Raiffeisen. Banca Comercială Română (BCR), menţionată cu termen de privatizare 30 iunie 2000, a fost vândută de stat abia în 2007.