Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce premierul Emil Boc l-a acuzat că scumpirea carburanţilor este rezultatul „privatizării iresponsabile” a Petrom, Adrian Năstase a trecut la contraatac şi a prezentat pe propriul blog un memorandum negociat în anul 2000 cu Banca Mondială.
Documentul, aprobat de premierul de atunci, Mugur Isărescu, şi semnat de Traian Băsescu – pe atunci ministru al Transporturilor, dă mai multe indicii despre paşii ulteriori pe care statul român a fost obligat să-i ia referitor la o serie de privatizări controversate. „Am rămas dator cu Memorandumul, semnat de Traian Băsescu, în 2000, referitor la înţelegerile cu Banca Mondială.
Puteţi vedea aici, şi poate vedea şi Emil Boc, cine este autorul angajamentului «iresponsabil» de privatizare a Petrom şi a întregii industrii româneşti”, scrie Năstase pe blogul său.
„Acum plătim preţul acelei politici iresponsabile de privatizare care nu a ţinut cont de interesul naţional şi dacă veţi vedea suma cu care s-a vândut Petrom-ul, 600 de milioane de euro la vremea aceea, şi veţi compara cu ce listări există pe piaţa internaţională la companii similare Petrom-ului veţi vedea că acele companii se vând cu 18 miliarde de euro. Şi dacă vedeţi ce obligaţii şi-a luat statul român prin contractul de privatizare ajungi la o concluzie care nu are nimic în comun cu interesul naţional”, a spus Emil Boc luni seara la TVR.
Documentul prezentat de Năstase arată că „Guvernul a aprobat privatizarea Companiei Naţionale a Petrolului – Petrom”. „Împrumutatul (România – nr) a angajat, în urma unei licitaţii internaţionale, o bancă de investiţii care să facă recomandări asupra vânzării acţiunilor statului la Petrom. Pentru a considera vânzarea acceptabilă Băncii (Mondiale – nr), aceasta va trebui să aibă ca rezultat reducerea cotei deţinute de stat la Petrom, la mai puţin de 50%”, se arată în acesta. Mai departe, statul se angajează să vândă, „în funcţie de condiţiile pieţei, acţiunile statului la Petrom, astfel încât acţiunile deţinute de stat să reprezinte mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat”.
Pe de altă parte, actul menţionează privatizări care nu s-au realizat niciodată. Spre exemplu, România se angaja să privatizeze Salrom, Societatea Naţională a Apelor Minerale, CFR Marfă, 25% din capacitatea de producţie a energiei deţinută de Conel sau 25% din sondele Romgaz.
La capitolul „reforma sistemului bancar” se menţionează „eliminarea băncilor de stat din sistemul bancar românesc”. Banca Agricolă, care atunci avea probleme, a ajuns la Raiffeisen. Banca Comercială Română (BCR), menţionată cu termen de privatizare 30 iunie 2000, a fost vândută de stat abia în 2007.
Citește pe Antena3.ro
