Cursul leu-euro nu este artificial

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a răspuns ieri celor care acuză banca centrală că a cheltuit 11 miliarde de euro pentru a sprijini leul în faţa euro şi pentru a impune un curs de schimb mai mic decât cel real. Există câteva voci care susţin că, în acest fel, banca centrală a aruncat o parte din rezerva BNR pe fereastră, că a sacrificat exportatorii şi investitorii străini şi că a favorizat bancherii şi pe clienţii acestora care au credite în euro.

"Să spui că BNR a cheltuit 11 miliarde de euro este o formulă nepotrivită. Vânzarea de valută, din punctul de vedere al BNR, nu este o cheltuială, este un avantaj. Nu am cheltuit 11 miliarde, am vândut", a afirmat Mugur Isărescu, referindu-se la comentariile apărute în presa centrală. El a mai precizat că nu a susţinut artificial leul. "Cursul nu este artificial. Ca să nu lungesc mai mult vorba, putea să fie mai volatil, mai fluctuant. De ce cursurile libere se numesc cursuri flotante şi nu fluctuante? Cursul flotant nu trebuie să fie un curs foarte variabil. Dacă introduceţi datele Ministerului Finanţelor veţi vedea că actualul curs nu este artificial. Probabil am evitat fluctuaţii mari de curs, pentru că ar fi transmis mesaje în toate părţile", a afirmat Isărescu.

Guvernatorul BNR a explicat că Ministerul Finanţelor Publice a avut în ultimii doi ani în conturile de valută 8 miliarde de euro, iar dacă sunt introduse toate fondurile structurale şi împrumuturile de la bănci, sumele sunt mai mari. "Când i-a vândut am făcut emisiune monetară. Ce trebuia să facem cu suma aia? Dacă nu ne-o vindea nouă şi o vindea printr-o bancă privată, cred că ducea cursul spre 3,5 lei/euro, poate chiar mai puţin", a explicat Isărescu.

Totodată, şeful BNR a spus că era mai rău dacă nu vindea cele 11 miliarde de euro. "Cred că era mai rău dacă nu cheltuiam cele 11 miliarde de euro, trebuia să facem emisiune de lei. Şi dacă înmulţim 11 miliarde de euro cu 4 lei/euro obţinem 44 miliarde de lei. În condiţiile în care numerarul mediu este undeva pe la 20 miliarde de lei. Poate o bancă centrală să-şi dubleze masa monetară? Ar fi catastrofal... şi atunci sterilizează. Dar sterilizarea costă foarte mult", a mai spus guvernatorul BNR. Totodată, Isărescu a ţinut să precizeze că şi dacă nu vindea nici un ban din rezervă şi ajungea la 46 de miliarde de euro, tot nu ne creştea ratingul, care se dă "în funcţie de ce nu facem, nu de ce facem în exces". În plus, o rezervă prea mare ar naşte suspiciuni. "Dacă România ascunde ceva, o frică, un eventual default, o problemă de maturităţi neaşezate bine în timp."

Pe de altă parte, creditul ipotecar acordat în euro reprezintă pentru România o bombă cu efect întârziat, pentru că "euroizarea" creează condiţiile unui consiliu monetar şi pune banca centrală în imposibilitatea de a-şi aplica politica monetară, consideră directorul general al ING Bank România, Mişu Negriţoiu. Portofoliul de credite ipotecare în euro se ridică la 7-8 miliarde, ceea ce este foarte mult pentru România "te face să te comporţi ca un consiliu monetar". Şeful ING consideră că banca centrală nu poate să-şi aplice politicile monetare într-o piaţă dominată de euro, "este o piaţă off-shore, care scapă autorităţilor, nepredictibilă, neguvernabilă". Un studiu realizat de PriceWaterHouseCoopers printre bancherii români arată că cele mai mari frici ale acestora sunt legate de riscul de credit, ingerinţa politică şi de riscul valutar.

Bancherii nu mai vor să cedeze nimic
Reprezentanţii băncilor sunt foarte nemulţumiţi că trebuie să explice clienţilor ce se ascunde în spatele marjelor băncilor. "Marjele nu sunt atât de transparente pe cât ar trebui şi nici nu vor putea fi, pentru că ele reflectă marja de profit şi risc. Fiecare client are riscul său, fiecare produs are riscul său, şi în laboratoarele noastre se determină această marjă, care poate fi sau nu acceptată de client, în sensul că acesta acceptă sau nu să ia un credit", a spus preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), Radu Gheţea. El a mai precizat că sectorul bancar a cedat destul de mult. CE a transmis o scrisoare Departamentului pentru Afaceri Europene, prin care solicită clarificări referitoare la modul de transpunere a unei directive europene în legislaţia internă prin OUG 50/2010. Demersul este premergător unei proceduri de infringement.