De ce nu accesează România fonduri europene

Indolenţa, lenea, iresponsabilitatea şi, nu în ultimul rând, incompetenţa autorităţilor sta­tului blochează de aproape opt luni alocarea a 35 de milioane de euro din fonduri europene nerambursabile în sănătate.

Iar paguba în sine nu e doar suma respectivă, cât faptul că nu avem infrastructura me­di­cală ce trebuia să apară prin investirea bani­lor, adică zece centre de cercetare ce urmau să fie realizate în ţară. Şi după aceea autorităţile care clamează de fiecare dată cum absorbţia de fonduri europene e o prioritate pentru Guvern se miră că doctorii români pleacă în Franţa. Şi dacă până acum oficialii se tot plân­geau că nu există proiecte, iată că avem situaţia in­versă: există proiecte deja aprobate, există fi­nanţare, numai că actele normative se blo­chează în birocraţia dintre ministere de luni bu­ne. Şi pe urmă se aşterne uitarea.

Dar să o luăm metodic. Prin Programul Ope­raţional Sectorial Creşterea Com­pe­ti­ti­vi­tă­ţii Economice (POS CCE) s-au depus la 22 oc­tom­­brie 2009 cereri de finanţare nerambur­sa­bi­lă în valoare de 550 de milioane de lei pe mai multe domenii: agricultură, energie, mediu, ma­teriale inovative şi sănătate. Din total, 63,3 mi­lioane de lei au ajuns la sănătate. La 28 iulie 2010, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiin­ţifică (ANCS) a făcut alegerea: câte trei din fiecare arie tematică. Partea de sănătate a scâr­­ţâit de la început, când autorităţile au anunţat că vor aduce evaluatori străini care să alea­gă proiectele. Iar lista cu aceştia a fost pier­du­tă, astfel încât nu a mai apărut niciodată, du­pă cum ne-au spus surse familiare problemei.

Şi acum începe şi partea frumoasă: punctajul s-a compus din două categorii, o parte care es­te evaluarea proiectului în sine şi încă una care consta în acordarea a opt puncte dacă uni­tăţile care cereau fonduri erau atestate sau zece puncte dacă erau acreditate. Numai că unii „doctori deştepţi” şi-au „tunat” punctajele, luând acreditare când nu trebuiau să aibă decât ates­tare. Să detaliem. Acreditările se pot da, con­form legislaţiei, de Colegiul Consultativ sau de Academia de Ştiinţe Medicale. Acredi­ta­re pot lua teoretic doar unităţile de interes na­ţional, precum Institutul Cantacuzino sau Institutul Naţional Victor Babeş. Potrivit HG 551/2007, instituţiile care nu fac parte din sistemul de cercetare-dezvoltare de interes na­ţional nu pot fi acreditate, indiferent de puncta­jul obţinut în urma procesului de evaluare.

Nu­mai că au apărut opt spitale care au ocolit Co­le­giul Consultativ şi au luat acreditare direct de la Academia de Ştiinţe Medicale. Ceea ce din start le-a dat două puncte în plus. Văzând asta, au început să se acrediteze pe parcurs şi alţii. Dar autorităţile ce au făcut? Au decis ca aceia ca­re au venit din start cu zece puncte să rămână cu ele, iar cei care au venit cu atestarea pe parcurs au rămas cu opt, creând discriminări. Aşa s-a făcut ca Spitalul de Urgenţă Timişoara să apară iniţial cu 28 de puncte, maximul atins în concurs, şi punctaj de acreditare. Ulterior a ră­mas cu 26 de puncte, dar tot a fost declarat câş­ti­gător, deşi au fost cinci proiecte cu 26 de punc­te. Iniţial s-au ales trei proiecte, pentru care s-au dat banii iniţiali. Dar exact cum arată anexa la Decizia ANCS 9902/28.07.2010, s-au mai găsit bani din „Fonduri suplimentare şi corecţii financiare în vederea reducerii dezechilibrelor”. Pe româneşte, s-a găsit o portiţă legală pentru a se da banii pe ideea că se fac corecţii, astfel încât să fie şi pe alte regiuni de dezvoltare decât Bucureşti-Ilfov. Tot aşa a mai primit bani şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj.

Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs: europenii şi-au dat seama că s-a alocat prea puţin la să­nă­tate, doar 8% din total şi cu o rată de succes de doar 13%. Aşa că alocă 35 de milioane de eu­ro pentru următoarele zece proiecte, care au rămas în lista de rezervă, dar au luat punctaj de calificare. Aşa că ANCS a întocmit un proiect de Hotărâre de Guvern care să deblocheze exact aceste fonduri. Proiectul a fost lansat în dezbatere publică pe 5 noiembrie şi de atunci nu se mai ştie nimic despre el. Acesta se plimbă între ANCS, Ministerul Educaţiei, Ministerul Eco­nomiei – prin care se derulează POS CCE şi Ministerul Finanţelor, prin Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS).

Un document guvernamental trimis către Comisia Europeană şi citat de Mediafax spunea la 21 noiembrie 2010 că până la sfârşitul lunii ianuarie 2011 vor fi lansate spre contractare proiecte întârziate sau se va solicita Comisiei Europene realocarea fondurilor către domenii „mai dinamice” din punctul de vedere al capacităţii de absorbţie ori către alte Programe Operaţionale. Or, luna ianuarie e aproa­pe terminată. Acelaşi raport menţiona că una dintre principalele probleme identificate de Guvern şi prezentate este riscul „dezangajării” fondurilor de Comisia Europeană (CE) înce­pând cu 31 decembrie 2011, în absenţa unei pla­­nificări riguroase pe termen lung a ţintelor de contractare, plăţilor şi declarării cheltuie­lilor către Executivul de la Bruxelles, însoţită de o monitorizare strictă a acestor ţinte.

În ciuda solicitărilor noastre, nici Ministe­rul de Finanţe, nici cel al Educaţiei şi nici ANCS nu au comentat pe temă.