Europa plătește 25 de miliarde de euro în „criza gazelor”

Scumpirea cu 600 la sută a prețului gazelor a declanșat o cascadă de prețuri mari la energie, responsabile în mare măsură de inflația care amenință stabilitatea economică la nivel global. Puseul de prețuri mari la gaze nu este ușor de potolit, apăsând facturile doar în acest an cu 25 de miliarde de euro la nivel european. Întârzierea din motive juridice a punerii în funcțiune a magistralei gaziere Nord Stream2 amână  stabilizarea pieței gazelor naturale și  temperarea sperată a prețurilor la energie. Câștigător pentru „intransigența” reglementatorului german este de fapt Gazprom, care își scoate banii investiți în proiect doar din scumpirea gazelor exportate.

Pe toate canalele media sunt difuzate zilnic, în regim de breaking news, știrile privind scumpirile. Prețul grâului a atins 300 de euro/tonă și prevestește o foamete pe planetă; cafeaua este mai scumpă cu 65-70 la sută față de cotațiile din ianuarie, din cauza recoltei slabe din Brazilia, iar carnea de porc intră și ea în zona de „ penurie”, tocmai când se apropie „Ignatul”. Veștile proaste se „vând” bine, dar, în realitate, scumpirile vizibile „la raft” nu pleacă neapărat din prețurile mai mari la materiile prime ale produselor agricole. Ele reprezintă, de fapt, doar 6-7 la sută din prețul final al unui produs procesat, în structura scumpirii „partea leului” fiind a gazului natural a cărui piață se află în stare de șoc. În ansamblu, prețurile la energie „ produc” mai bine de jumătate din inflație, al cărui ritm a ajuns la 4,2 la sută în UE, dar este de 6,3 la sută în România, și 6,2 la sută în Statele Unite.

 Isteria pe piața spot nu pleacă din liberalizare

Prețurile record de astăzi ale gazelor naturale au ridicat imediat  semne de întrebare cu privire la liberalizarea pieței gazelor în UE. Strategia liberalizării vizează trecerea treptată a formării prețurilor în timp real pe o piață concurențială și reducerea ponderii contractelor pe termen lung, cu prețuri puțin mobile. Un studiu publicat recent de Agenția Internațională de Energie (IEA) susține că, în ciuda „durerii” pe termen scurt, piețele liberalizate de gaze din UE au adus câștiguri financiare pe termen lung. „Este posibil ca prețurile spot să fi lăsat UE expusă la problemele recente de aprovizionare, dar a redus miliarde de euro la facturile de import în ultimul deceniu”, afirmă Peter Zeniewski, autorul studiului publicat în 22 octombrie 2021. Flexibilitatea sporită pe care o oferă o piață liberalizată va fi esențială pe măsură ce continentul trece la o pondere tot mai mare a resurselor de energie regenerabilă, mai curate, dar a căror producție este mai variabilă, fiind influențată de ciclul zi-noapte (energia fotovoltaică) sau de perioadele de acalmie a vânturilor (energia din parcurile eoliene). Prețurile ridicate de astăzi sunt o reflectare a valorii gazului ca sursă de energie flexibilă, capabilă să satisfacă vârfurile cererii pe termen scurt, cât și sezoniere. Scăderea producției  de gaze în UE, în special pe zăcământul de gaz Groningen - din Olanda și în Marea Britanie, a redus capacitatea de a satisface prin producția internă vârfurile de cerere.

Se schimbă mecanismul prețurilor la gaze

 Înainte de anii 2000, majoritatea prețurilor la gazele naturale erau determinate de contractele pe termen lung, legate de prețul petrolului, sistem cunoscut sub numele de indexare a petrolului. Acest mecanism a oferit un preț de referință relativ stabil care a susținut investiții mari în proiecte de magistrale de transport și terminale de gaz natural lichefiat (GNL). Stabilitatea relativă a prețurilor nu reflectă însă elementele fundamentale ale cererii și ofertei pieței în sine, iar cumpărătorii din UE nu au putut profita de perioadele de aprovizionare cu costuri mici, în special după „revoluția” gazelor de șist din Statele Unite. În ultimul deceniu, prețurile gazelor din UE s-au îndepărtat treptat de la indexarea petrolului către concurența „gaz pe gaz”, care reflectă avantajele stabilirii prețurilor direct de întâlnirea pe piața spot a mai multor cumpărători și furnizori.

PIERZI, CÂȘTIGI, NEGUSTOR TE NUMEȘTI

Analiza IEA pledează pentru dezvoltarea noului mecanism concurențial de prețuri „gaz pe gaz”, care oferă avantaje pe ansamblul UE. Astfel, trecerea către prețurile pieței spot a permis UE să beneficieze de prețuri scăzute pentru importurile de GNL în perioadele de aprovizionare pe o piață abundentă. Actuala situație tensionată pe piața gazelor, cu un dezechilibru abrupt între cererea mare și oferta scăzută, a condus la prețuri record pe piața spot în Europa. „Estimăm că țările UE vor plăti cu aproximativ 30 de miliarde de dolari mai mult pentru gazele naturale în anul 2021 decât dacă ar fi rămas pe mecanismul de indexare a petrolului. Cu toate acestea, în ansamblu, tranziția treptată la concurența „gaz pe gaz”, care a crescut ca pondere din totalul importurilor de gaze de la 30% în 2010 la peste 80% în 2020, a economisit aproximativ 70 de miliarde de dolari în factura de import în UE a gazelor, cumulat pe ultimul deceniu”, precizează sursa citată. La cursul euro/dolar rezultă că în actuala criză a gazelor, pe ansamblul UE, costul gazelor este mai mare cu 25 de miliarde de euro, față de aprovizionarea prin contractele pe termen lung.

 Europenii, logodnă lungă cu Gazprom

Tranziția spre energia verde nu va fi nici scurtă, nici foarte lină, costurile în investițiile în producția de energie regenerabilă fiind reflectate de prețurile ridicate. Deși cererea estimată de gaze naturale pe ansamblul UE va scade cu 10 miliarde mc până în 2030, scăderea producției interne cu 15 miliarde mc conduce la o sporire a importurilor. Or, sursa cea mai accesibilă este gazul din oferta Gazprom, Rusia asigurând oricum circa 40 la sută din consumul UE. Dilema de a alege ca echilibrare a consumului achizițiile de pe piața spot, liberalizată, sau prin contractele pe termen lung, dorite de Gazprom, va domina în continuare dezbaterea politică. Vârful de import este plasat  de studiile IEA pentru mijlocul deceniului actual, așa încât magistrala gazieră Nord Stream 2, cu o capacitate de 55 miliarde mc/an nu poate fi ținută pe tușă pentru mult timp. Rusia poate  juca și pe piața spot, pentru a obține câștiguri din prețurile record, dar nici nu poate lăsa să scadă mult ponderea contractelor pe termen lung, care asigură o stabilitate în producție și investițiile din infrastructura gazieră.

 Rușii și-au scos deja banii pe Nord Stream 2!

Proiectul Nord Stream 2 este finanțat în proporție de 90 la sută de Gazprom și de 10 procente de mari companii europene: Uniper (fosta Eon) și Winterschall, ambele din Germania; Royal Dutch Shell-Olanda și Marea Britanie; OMV-Austria; Engie-Franța. Costul investiției, finalizate în septembrie 2021. după trei ani de la începerea construcției, se ridică la 10 miliarde euro. Dacă ținem cont doar de câștigurile din acest an pe piața spot ale Gazprom și ale partenerilor europeni în magistrala gazieră de 1.200 de kilometri care leagă Rusia de Germania, prin Marea Baltică, putem aprecia că investitorii și-au scos deja banii, chiar înainte ca NS2 să intre în exploatare comercială. Paradoxal, întârzierea din motive procedurale a livrării de gaze pe noua conductă, ținând sus prețurile pe piața spot, avantajează direct companiile furnizoare de gaze care sunt pe ansamblu în câștig.