Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Frica păzeşte bostănăria: după ce guvernul Bulgariei a căzut ca urmare a protestelor de amploare împotriva preţurilor mari ale energiei şi după ce presa a avertizat că scumpirile urmează să vină şi în ţara noastră din cauza liberalizării şi a regenerabilelor, iată că autorităţile române iau primele măsuri.
Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) va propune Executivului reducerea numărului de certificate verzi acordate pentru producţia din surse solare şi a microhidrocentralelor cu putere instalată de până la 10 MW, a declarat, într-o conferinţă de presă, Zoltan Nagy, membru al Comitetului de reglementare al instituţiei.
Un certificat verde reprezintă un document care se acordă atunci când producătorul a livrat 1 MWh de energie verde în sistem.
Bani daţi degeaba
Nagy a mai spus că ANRE a realizat în 2012 un raport din care rezulta clar că există supracompensare pe segmentele solar şi hidro şi a propus reducerea numărului de certificate verzi de la 6 la 5 pentru fotovoltaice şi de la 3 la 2,6 pentru microhidro. “La solar şi la hidro este clar supracompensare. Noi am propus Guvernului încă de anul trecut să reducă numărul de certificate verzi de la 3 la 2,6 pentru microhidrocentrale şi de la 6 la 5 la solar. Guvernul putea şi trebuia, dacă voia, să reducă schema de sprijin. Între timp, a apărut Legea 34 care spune că pentru solar nu se modifică până în 2015. Acum lucrăm la raportul de monitorizare, probabil va fi gata în trei săptămâni, şi în care vom propune Guvernului să modifice numărul de certificate din 1 ianuarie 2014 pentru energia solară”, a declarat Zoltan Nagy.
Un număr-record de 1.053.229 certificate verzi a fost tranzacţionat anul trecut, de 2,33 ori mai mare faţă de 2011, potrivit OPCOM. Preţul mediu al unui certificat verde a fost de 244,09 lei, ceea ce înseamnă că la un MWh de energie solară numai certificatele costă 1.200 lei, la care se adaugă preţul energiei.
“Canibalizarea” industriei
Problema cu aceste certificate verzi este că încarcă foarte mult factura la electricitate. Marii consumatori industriali s-au plâns că schema de sprijin pentru regenerabile creşte în mod nejustificat costurile şi “canibalizează industria”. În acest moment costurile cu energia verde, certificatele de emisii pentru carbon şi sprijinul acordat cogenerării de înaltă eficienţă totalizează 15% din factură în medie. Potrivit unui calcul mai vechi al ANRE, regenerabilele vor scumpi energia cu încă 30% până în 2016.
Supracompensarea înseamnă că noi toţi consumatorii plătim mai mult decât este necesar. Spre exemplu, dacă în 2011 instalarea unui MW în centrale fotovoltaice costa în jur de 2,5 milioane de euro, acum costul aproape că s-a înjumătăţit şi este aproape comparabil cu instalarea unui MW în ferme eoliene. Ceea ce înseamnă, teoretic, că producerea unui MWh din sectorul solar nu ar trebui să beneficieze decât de 3 certificate verzi, nu 5 cum propune ANRE. Situaţia devine absurdă atunci când se constată că “investitorii” în centrale solare îşi pot recupera banii investiţi în 4-5 ani, în vreme ce pentru o centrală nucleară sau una termo recuperarea se face în 15-20 de ani.
Cum se scurg 10 miliarde de euro din România
Mai mult, schema de sprijin va face să se scurgă 10 miliarde de euro din buzunarele consumatorilor în următorii 10 ani fără ca vreo “proteină” să rămână în economia românească: turbinele eoliene sunt produse de giganţi ca General Electric, Vestas ori Sinovel, iar panourile solare sunt fabricate în China şi Coreea de Sud. Întreţinerea şi funcţionarea fermelor nu necesită nici ele salariaţi numeroşi.
Unul dintre electele negative ale eolienelor îl constituie faptul că provoacă mari bătăi de cap Transelectrica pentru investiţiile necesare în liniile de transmisie şi producătorilor precum Complexul Energetic Oltenia şi Nuclearelectrica ce rămân cu energie necontractată din cauză că regenerabilele sunt preluate prioritar în sistem. Mai exact, atunci când regenerabilele funcţionează, Dispeceratul Energetic opreşte unităţile termo şi, cum nu poate opri CET-urile din marile oraşe pentru că livrează căldură populaţiei şi instituţiilor, opreşte grupurile din Oltenia. În zilele fără vânt, grupurile pe lignit sunt încărcate din nou, ceea ce înseamnă un mod neeconomic de funcţionare, care în final provoacă pierderi.
În România există 1.600 MW instalaţi în mori de vânt, 71 MW în centrale solare, 44 MW pe biomasă şi 453 MW în microhidrocentrale. Se află în diverse stadii de construcţie ferme eoliene de 1.515 MW, microhidrocentrale de 108 MW, centrale pe biomasă de 47 MW şi centrale fotovoltaice de 324 MW
Citește pe Antena3.ro
