În România niciodată nu sunt bani. Nu sunt bani pentru sănătate, pentru autostrăzi, pentru refacerea sistemului de irigaţii etc. În schimb, banii publici şi proprietatea statului au fost pentru unii sursa unor averi fabuloase. Ei au ştiut să speculeze hibele legislative şi, beneficind de cele mai multe ori de protecţie politică, şi-au făcut o meserie din subtilizarea banului public şi a proprietăţilor statului. Recent, făceam o sumară trecere în revistă a marilor tunuri post-revoluţionare din sistemul financiar – bancar, iar rezultatul erau uluitor. Aceste hoţii au totalizat peste 6 miliarde de euro. O sumă care ar putea fi considerată modică, dacă ne uităm că doar cîteva din marile jafuri din economie contabilizează lejer peste 11 miliarde de euro.
Jaful din păduri (1)
La cât se ridică jaful din pădurile României, nimeni nu poate spune cu precizie. Singura cifră clară a fost avansată de Curtea de Conturi care, într-un raport care viza perioada 1990-2012, preciza că din pădurile statului şi din cele private s-au tăiat ilegal 80 de milioane de metri cubi de lemn, care le-au adus hoţilor câştiguri de circa 5 miliarde de euro. Această sumă este doar o estimare, după cum subliniază chiar reprezentanţii Curţii de Conturi, în realitate suma fiind cu mult mai mare. Între 1990-2011 au fost defrisate 366.000 de hectare de pădure, atât din ocoalele silvice de stat, cît şi din cele private. Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace la nivelul anului 2013, în România s-au tăiat peste 3 ha de padure în fiecare ora. Datele Inventarulului Forestier Național arată că, la nivelul anului trecut, din inventarul pădurilor româneşti au dispărut ilegal 26,9 milioane de metri cubi de material lemnos .
Administraţiile locale, izvor nesecat de ilegalităţi (2)
Preşedintele Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu, declara recent că din 100 de lei bani publici, 40% dispar pe diferite căi. Adică în domeniul achiziţiilor publice se fură foarte mult. Numai în ultimi patru ani, Curtea de Conturi a reuşit să readucă la buget cam 700 de milioane de euro pe an. Ceea ce înseamnă 2,8 miliarde de euro care apucaseră pe căi greşite.
Focarul de corupţie numit ANRP (3)
Una din instituţiile care au gestionat marile tunuri financiare din ultimii ani a fost Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP). Un adevărat focar de corupţie generat de melanjul dintre funcţionarii statului şi mai marii fostului partid de guvernământ -PDL. La ora aceasta nimeni nu ştie câţi bani a fost obligat statul să plătească pentru despăgubirile pe considerente politice. Totuşi, într-un raport de la sfârşitul anului trecut, Curtea de Conturi arată că cele mai mari 30 de despăgubiri acordate de ANRP însumează peste 4,6 miliarde de lei, aproximativ 1,05 miliarde de euro. Curtea atrăgea atenţia că valorile de despăgubire „ au fost stabilite după bunul plac al evaluatorilor independenţi şi în folosul exclusiv al solicitanţiilor”. În condiţiile în care moştenitorii de drept aşteptau ani la rând pentru a-şi primi despăgubirile, cumpărători de drepturi litigioase îşi foloseau influenţa sau, în unele cazuri, certificate medicale, pentru a obţine un loc în fruntea listei pe ordinea de zi a Comisiei. Evaluatorii celor mai valoroase terenuri au fost, în cele mai multe situaţii aceiaşi, iar analizele lor nu s-au conformat normelor, ci s-au dovedit a fi rezultatul comparaţiei unor anunţuri de vânzare din presă, potrivit concluziilor unui control efectuat de Ministerul Finanţelor la ANRP. Printre beneficiarii despăgubirilor se numără Regele Cuprului- Horia Gheorghe Simu (circa 105 mil. euro), celebrul Stelu -Gheorghe Stelian ( circa 150 mil. euro, cea mai mare despăgubire).
Hidroelectrica, devalizată (4)
Motivul principal din cauza căruia compania Hidrolectrica a intrat în insolvenţă, fiind foarte aproape şi de faliment, a fost vânzarea energiei la preţuri sub nivelul pieţei. Este vorba despre contractele preferenţiale încheiate cu "băieţii deştepţi" din energie. Conform unui raport al administratorului judiciar, firma Euro Insol, acordurile bilaterale de vânzare a energiei au generat pierderi de 1,2 miliarde de euro în perioada 2006-2012, din cauza preţurilor mici la care beneficiarii au cumpărat electricitatea. Unul din marii câştigători ai acestei afaceri a fost firma Energy Holding, deţinută în acea vreme de Bogdan Buzăianu, finul fostului ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, cei doi fiind şi cei care au năşit afacerea. Simţindu-i rapid potenţialul, la afacere s-au conectat în anii următori şi alte firme ai căror patroni, deşi habar nu aveau ce înseamnă sistemul energetic şi cum funcţionează el, aveau foarte bune legături cu mediul politic.
Alba - neagra cu Dosarul Flota (5)
Fără îndoială că cea mare mare lovitură dată economiei româneşti a fost dispariţia flotei. Afacerea Flota, care îl are în centrul atenţiei pe Traian Băsescă, traversează ca un fir roşu aproape toată istoria post-decembristă. Dosarul a fost instrumentat, pentru prima oară, în 1999, iar la acea dată procurorii estimau că paguba produsă statului român a fost estimată la peste 11.000 de miliarde de lei vechi ( peste 660 mil. euro la cursul de atunci). In 2005, procurorii DNA au separat faptele lui Traian Basescu de cele ale restului inculpaţilor, motivându-se că preşedintele ţării beneficia de imunitate. Calea sprea albirea inculpaţiilor era deja pregătită. Doi ani mai târziu, o nouă expertiză, care a costat 140.000 de lei, concluziona că în Dosarul Flota nu a existat niciun prejudiciu, iar ultima expertiză, făcută în 2008, îi absolvea pe toţi cei implicaţi în dispariţia flotei de orice vină, scotându-i de sub urmărirea penală. Şi totuşi o întrebare rămâne: unde sunt vapoarele? La începutul anului 1990, flota maritimă de transport avea 288 nave, cu un tonaj de 5.614,0 mii tdw. Dintre acestea 30 nave aveau o vechime de până în 5 ani (10,4%), 69 nave între 5 - 10 ani (24,1%), 91 nave între 10 - 15 ani (31,1%); 44 nave între 15 - 20 ani (15,3%) şi 54 nave peste 20 ani.
Ţarul de la CFR (6)
Prejudiciul creat de Mihai Necolaiciuc, care în perioada 2000-2003 a fost directorul general al Companiei Naţionale a Căilor Ferate Române (CNCFR), a fost estimat la 1.700 de miliarde de lei vechi. Panoplia infracţionară a lui Nicolaiciuc este foarte variată şi extrem de bogată: achiziţii nejustificate, achiziţii mult supraevaluate, deturnare de fonduri etc. Când procurorii au intrat pe firul afacerilor necurate derulate de Nicolaiciuc, acesta o şterge de urgenţă în Statele Unite, unde trăieşte pe picior mare câţiva ani, până când, într-un final, este adus în ţară. Banii nu au mai fost recuperaţi niciodată.
Ce am fi putut face cu banii:(7)
17 mld. euro costă strategia anti - inundaţii elaborată în urmă cu câţiva ani şi abandonată din lipsă de fondurilor;
14 mld. euro este necesarul pentru realizarea autostrăzilor cuprinse în MasterPlanul General de Transport;
10 mld. euro costă decontaminarea celor aproape 1.700 de siteuri contaminate şi potenţial contaminate;
6 mld. euro costă realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă;
5 mld. euro sunt necesari pentru creşterea eficienţei energetice în zona rezidenţială;
1,2 mld. euro sunt necesari pentru construirea hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti;
1 mld. euro este necesar pentru refacerea sistemului de irigaţii în agricultură;
47 mil. euro ar fi necesari pentru susţinerea programului naţional de luptă împotriva TBC-ului în acest an;