Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar ultimele 12 luni au evidențiat o tendință majoră care va modela ceea ce se va întâmpla în continuare, în 2023 și după: declinul Rusiei.
Agresiunea rusă nu este nimic nou. Moscova a invadat alte țări începând de la mijlocul anilor 1990 și a ocupat părți ale teritoriului ucrainean încă din 2014. Dar brutalitatea atacurilor Rusiei de la sfârșitul lunii februarie a anului trecut depășește cu mult ceea ce este acceptabil pentru majoritatea țărilor. Cea mai recentă fază, distrugerea infrastructurii energetice civile, este văzută pe scară largă ca fiind o crimă de război. Este puțin probabil să schimbe cursul războiului, pe care Rusia îl pierde.
În general, Rusia a intrat din nou într-o perioadă de declin secular, în care va avea acces limitat la investițiile occidentale, tehnologie sau bunuri de larg consum. Imperiile Rusiei s-au prăbușit înainte, în 1917-1918 și din nou când Uniunea Sovietică a făcut implozie în 1989-1991. În ambele cazuri, a luat ceva timp pentru izbucnirea colapsului, dar apoi acesta s-a dovedit profund. Desigur, din punct de vedere istoric, Rusia a reușit să-și reafirme controlul, folosindu-și propriile resurse în timpul Războiului Civil din 1917-22 și primind mult ajutor de la companiile occidentale în anii 1990.
Și de această dată ar trebui să ne așteptăm la o lungă luptă pentru putere în Rusia, care implică riscuri existențiale serioase pentru lume, inclusiv cine ajunge să controleze armele nucleare rusești. Dar impactul economic mai direct se va reflecta pe piața mondială a energiei.
Cererea de combustibili fosili din Rusia este mult în scădere. Înainte de invazia sa din 2022 în Ucraina, Rusia producea aproximativ 10,8 milioane de barili de petrol pe zi, din care aproximativ opt milioane erau exportate (fie ca produse brute, fie ca produse rafinate). Scăderea bruscă a activității economice rusești înseamnă că mai mult petrol este disponibil pentru export, dar Uniunea Europeană, Statele Unite și aliații lor cumpără acum țiței de la alți furnizori – și același lucru va fi valabil și pentru produsele rafinate din 2023. Agenția Internațională pentru Energie estimează că exporturile de petrol rusești vor scădea la aproximativ șase milioane de barili pe zi în perioada 2023-2024. Pe termen mediu, India ar putea cumpăra 1-2 milioane de barili, iar China ar putea suplini restul - presupunând că ambele țări vor să devină mai dependente de un partener răuvoitor și nesigur.
Achizițiile din India, China și alte câteva pot duce în continuare la o mulțime de fluxuri de numerar gratuite și venituri fiscale pentru Rusia. Oricine conduce Rusia va investi o mare parte din aceste venituri în construirea și cumpărarea de arme – inclusiv rachete cu care poate lovi o gamă largă de țări aflate la distanțe lungi. Țările membre NATO sunt, se speră, protejate într-o oarecare măsură de amenințarea represaliilor, dar se poate aștepta ca Rusia să se angajeze în sabotaj și alte atacuri contestabile asupra infrastructurii energetice occidentale (și a unor ținte strategice vulnerabile similare). Rusia este pe cale să devină statul paria cel mai bine finanțat vreodată.
În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a avut grijă să nu atace Europa de Vest și SUA prea direct (și invers). În schimb, ambele părți au folosit războaie de proximitate și alte forme de presiune. De data aceasta, însă, ar trebui să ne așteptăm la o confruntare mult mai directă. Elita rusă s-a blocat într-un colț, cu un set bizar de credințe – naționalismul de dreapta pe steroizi – și arme cu rază lungă de acțiune. A da teren – literal sau metaforic – acestor extremiști, nu va face decât să-i încurajeze să acapareze și mai mult.
Necesitatea de a limita în timp câți bani poate cheltui Rusia pentru agresiune este motivul pentru care plafonarea prețurilor la exporturile rusești de petrol este atât de importantă. Dovezile de până acum sunt că acest lucru funcționează conform intenției, permițând Indiei și Chinei să cumpere petrol rusesc cu o reducere mare în comparație cu prețurile mondiale.
Dar sunt necesare măsuri suplimentare, inclusiv investiții accelerate în energie regenerabilă pentru a reduce cererea mondială de petrol. Dacă continuăm să depindem de Rusia și de aliații săi din cartelul OPEC+, capacitatea și tentația de a ne perturba economiile vor fi imense. Există acum o dimensiune presantă de securitate națională a tranziției energetice.
Inflația ridicată din anii 1970 a avut mai multe cauze, începând cu economiile restrânse din anii 1960 (și războiul din Vietnam). Dar problemele au fost agravate de două șocuri ale prețului petrolului, în 1973 și 1979. Membrii OPEC+ înțeleg că au puterea de a face acest lucru din nou, la un moment pe care l-au ales – sau data viitoare când Rusia le cere o favoare.
Cererea și oferta de petrol nu răspund la prețurile petrolului pe termen scurt, dar din punct de vedere istoric sunt destul de receptive pe parcursul a 5-10 ani. În 2023 și ulterior, Occidentul trebuie să se concentreze mai mult pe reducerea cererii de combustibili fosili, în special petrol, și pe creșterea ofertei de surse alternative de energie (în afara controlul Rusiei și al OPEC).
Autor:
Simon Johnson, fost economist șef la Fondul Monetar Internațional, este profesor la Sloan School of Management a MIT și copreședinte al Alianței pentru Politici COVID-19. El este coautor (împreună cu Jonathan Gruber) al cărții „Jump-Starting America: How Breakthrough Science Can Revive Economic Growth and the American Dream” și coautor (împreună cu James Kwak) al cărții „13 Bankers: The Wall Street Takeover and The Next Financial Coltdown”.
Traducerea, adaptarea și editarea: Daniel Apostol, ClubEconomic
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2022.
