Reciclare în străinătate

Majoritatea componentelor re­zultate din dezasamblarea deşeurilor electrice şi electro­ni­ce se reciclează în afara ţă­rii. În 2007 a fost colectată o cantitate de 90 de grame de electronice pe cap de lo­cu­i­tor.

România nu are puncte de re­ci­clare pentru deşeurile elec­trice şi electronice. “Din dez­asamblarea unui calculator rezultă mai multe tipuri de deşeuri. Cel mai periculos este tubul catodic, însă rezultă şi deşeuri din metal şi plastic. În prezent, reciclarea tuburilor catodice se reali­zea­ză în Germania, iar reciclarea plasti­cu­lui se realizează în Suedia. La ni­ve­lul grupului, reciclarea finală se face pe regiuni, existând fabrici mari de reciclare în ţările nordice, Polonia, Germania etc. În celelalte ţări se face o tratare a acestor deşeuri în ve­­­derea reducerii volumului, recicla­rea fracţiilor făcându-se în afara ţă­rii”, a explicat Liliana Pocol, Marke­ting Manager al Stena DTM, una din­tre companiile care se ocupă cu reciclarea.

MEDIU. Singurele deşeuri no­ci­ve pentru mediu sunt pulberile din in­teriorul tuburilor cinescopice şi fre­onii din aparatele frigorifice, care se distrug de obicei prin in­ci­ne­ra­re. “Odată colectate, emitem comenzi către transportatori pentru a le livra firmelor de dezasamblare zonale. Metalele feroase şi neferoase, plasti­cul se valorifică local şi o parte prin export în Austria, Germania, Polonia şi China, către firme care dispun de tehnologii avansate (tuburile de monitor şi tv, plăcuţele cu circuite imprimate)”, a spus Valentin Ne­go­i­ţă, preşedintele asociaţiei Ecotic. “De­şeurile provenite din IT & C sunt pretratate pentru separare pe fracţii în România, însă reciclarea se face în Germania şi Suedia. Pentru deşe­u­ri­le frigorifice facem reciclarea «pri­mul pas», prin care se elimină li­chi­de­le (freonul şi uleiul din compresor), iar spuma, cealaltă componentă care conţine freon, este eliminată în fabricile din Polonia sau Germania. De regulă, aceste deşeuri le trimi­tem în Suedia”, a declarat Liliana Pocol.

COLECTARE. Principalele sur­se de colectare a deşeurilor electrocasnice sunt marile reţele de re­ta­il, firmele care practică schimbul unu la unu, centrele municipale de colectare şi firmele de salubritate, care le ridică de la populaţie. Deşi sistemul de colectare a fost funcţional anul trecut, populaţia a aruncat o cantitate foarte mică de aparatură, astfel încât nu a fost atinsă ţinta de colectare de deşeuri electrice de două kilograme pe cap de locuitor.

Citește pe Antena3.ro

Cea mai rară și mai stranie pasăre de curte. Cum arată găina cu carne neagră, care costă 2.200 de euro

ŢINTE. În plus, specialiştii în domeniu estimează că nici anul acesta nu va fi atinsă ţinta de colectare de 4 kilograme pe cap de locuitor. “Cantităţile de electrice colectate la ni­ve­lul României în 2007 depăşesc 2.000 de tone. Anul acesta va aduce cu si­gu­­ranţă o creştere de câteva ori a acestora, printr-o mai bună informa­re şi conştientizare a populaţiei şi o stimulare materială mărită a fir­me­lor de colectare”, a explicat Valentin Negoiţă. Dacă împărţim cantitatea de deşeuri colectate anul recut la numărul de locuitori din România, aflăm că în 2007 cantitatea de electrocasnice colectate pe cap de locuitor a fost de 90 de grame, adică de 22 de ori mai puţin decât ţinta stabilită de directivele europene. Stena a colectat în 2007 circa jumătate din totalul deşeurilor electronice. “La cele două puncte de colectare am adunat 800 de tone de deşeuri. Anul acesta ne vom dezvolta încă un punct de colectare, însă ţintele cu privire la colectare stabilite de directivele europene sunt greu de atins”, a declarat Liliana Pocol.

REUTILIZARE. Specialiştii în domeniul reciclării sunt pentru reutilizarea deşeurilor electrice, însă la nivelul ţării nu au fost făcute statistici cu gradul de reutilizare, deoarece acesta este foarte mic. “În general, piramida deşeurilor este ur­mă­toa­rea: reutilizare, reciclare şi, în cele din urmă, eliminare. Din păcate, de­şe­urile care ajung la punctele de co­lec­tare sunt într-un grad de degra­da­re ridicat. Numai de la persoane ju­ri­dice s-ar mai putea să găseşti com­po­nente pe care să le mai poţi re­fo­lo­si. Este mult spus 1%”, a spus Lili­a­na Pocol.

Investiţii

Costurile pentru ridicarea de la punctele de colectare şi tran­sportul deşeurilor electrice sunt ridicate. “Pentru o tonă de de­şe­uri electrice de volume mici costurile sunt de circa 50 de euro, dar pot ajunge la 400 de euro pe tonă pentru deşeurile mai mari”, a spus Liliana Pocol. Marii ju­că­tori de pe piaţa reciclării nu sunt atraşi să investească în România deoarece nu există potenţial de colectare. “Pentru a fi profitabil să realizezi o fabrică de reciclat frigidere ar trebui să colectezi şi să reciclezi în jur de 200.000 de frigidere anual. La nivel na­ţi­o­nal, în 2007 am colectat mai pu­ţin de 10.000 de frigidere, ceea ce nu justifică deschiderea unei fa­brici”, a explicat Liliana Pocol. În ceea ce priveşte cantitatea de me­tale preţioase rezultate din electronice, specialiştii spun că este în cantităţi “infime” şi nu poţi vorbi despre câştiguri din această afacere.

elena.stan@jurnalul.ro