Strategia nucleară românească așteaptă bani de la chinezi

Reactoarele 3 şi 4 de la Centrala Nuclearelectrică de la Cernavodă vor costa mai puţin faţă de estimările de până acum, se arată în strategia revizuită a proiectului, care ar trebui să fie aprobată în Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor (AGEA) de la Societatea Naţională Nuclearelectrica (SNN) SA, de pe 22 august. Potrivit noii strategii, realizată după aprobarea Memorandumului confidenţial dintre China General Nuclear Power (CGN) şi statul român în şedinţa de Guvern de pe 21 iunie, unităţile nucleare necesită investiţii de cinci miliarde de euro. Anterior, statul român estima costuri de 6,5 miliarde de euro, iar chinezii avansau la un moment dat chiar şi 7,2 miliarde de euro.

AGEA de la Nuclearelectrica ar urma să extindă termenul pentru finalizarea negocierilor dintre SNN şi CGN, care expiră pe 2 septembrie, cu încă şase luni. Chiar şi aşa, proiectul ar putea cădea oricând, întrucât înţelegerea prevede „posibilitatea oricărei părţi de a înceta Memorandumul de Înţelegere fără nicio despăgubire printr-o simplă notificare scrisă către cealaltă parte”, după cum se arată într-un document al Nuclearelectrica. Plecând însă de la premisa că negocierile vor continua, la finalizarea lor, dacă nu va exista o altă prelungire, se va crea o societate mixtă de proiect, de tip joint-venture (JV), cu o durată de doi ani (care poate fi modificată), „în scopul reverificării actuale a fezabilităţii proiectului, evaluării activelor şi luării deciziei finale de investiţii”.

2020 era termenul maxim de începere a construcţiei reactoarelor 3 şi 4, estimat în februarie de Ministerul Energiei

Abia după aceea ar urma să ia naştere operatorul reactoarelor nucleare 3 şi 4, respectiv o societate de tip IPP (Producător independent de energie), care să treacă, efectiv, la realizarea obiectivului. Altfel spus, abia în 2021 se va lua o decizie finală de investiţie, iar construcţia propriu-zisă ar urma să înceapă câţiva ani mai tîrziu şi asta în cel mai optimist scenariu.

Unităţile trebuie să funcţioneze minim 50 de ani

Potrivit strategiei revizuite, JV se va constitui prin aportul exclusiv în numerar al SNN şi CGN, în proporţie de 49%, respectiv 51%, fără ca partea română să contribuie cu mai mult de două milioane de euro. „Realizarea Proiectului presupune asigurarea de fonduri pentru investiţii estimate la aproximativ cinci miliarde euro, fără activele deja existente” ale statului român, se arată în strategie, iar investitorul chinez trebuie să aibă „disponibilitatea să îşi asume riscurile potenţiale în faza de execuție pentru a beneficia de energie competitivă și sigură pe termen lung (cel puțin 50 de ani) în faza de exploatare”. Documentul arată şi care va fi contribuţia României la proiectul nuclear de la Cernavodă. Astfel, dacă CGN vine cu cele cinci miliarde de euro, statul va suporta costurile administrării pe termen lung a deşeurilor radioactive, apa grea (stocul actual de 75 de tone va constitui aport în natură) şi octoxidul de uraniu necesare funcţionării reactoarelor pe toată durata lor de viaţă, terenul, clădirile şi echipamentele.

Românii fac legi pentru chinezi

În plus, România s-a angajat la „crearea mediului investițional necesar pentru realizarea investițiilor mari de infrastructură energetică”, prin „promovarea cadrului legislativ adecvat pentru securizarea vânzărilor de energie electrică si creșterea predictibilității recuperării investițiilor”. Măsurile prevăd „posibilitatea contractării, de către societatea de proiect, a energiei electrice înainte de obținerea licenței de producător”, dar şi „posibilitatea garanției de stat drept un instrument necesar pentru securizarea finanțării”. Altfel spus, românii îşi vor modifica legislaţia în domeniu în favoarea chinezilor, iar statul va garanta pentru fondurile de cinci miliarde de euro pe care le va atrage CGN. Luna trecută Nuclearelectrica a probat angajarea de noi avocaţi şi consultanţi care să o asiste în negocierile cu China General Nuclear Power (CGN).

Doar un miliard din cinci rămân în România

Strategia revizuită pentru construcţia reactoarelor nucleare 3 şi 4 mai cuprinde o serie de prevederi interesante. Astfel, statul român va putea renunţa la mare parte din acţiunile sale din noul proiect, dar participaţia nu poate scădea sub 30% din capitalul social. Pe de altă parte, economia României va beneficia mai degrabă în mică măsură de cele cinci miliarde de euro, clauzele specifice destinate promovării industriei locale promovând un „volum indicativ de 30%, dar nu mai puţin de 20% din valoarea lucrărilor, procurărilor de echipamente, materiale şi ingineriei”.

Impactul real al proiectului asupra României nu poate fi cunoscut prea curând, întrucât informaţiile cele mai importante sunt secrete: „SNN înţelege să îşi protejeze interesele comerciale legitime prin decizia de a nu dezvălui la acest moment date tehnice şi financiare relevante în Studiul de Fezabilitate rev 11, date a căror publicare ar putea afecta negativ aplicarea strategiei şi procedurile aferente.”

Cu alte cuvinte, doar un miliard de euro se vor duce în economia românească prin construcţia celor două reactoare. Mai mult, din România se va asigura doar inventarul iniţial de apă grea şi numai prima încărcătură de combustibil, ceea ce înseamnă că aceste produse vitale funcţionării pot fi aduse apoi din alte surse, cu beneficii financiare importante pentru alte părţi, de ce nu, tot chineze.  

Comisie după comisie după comisie

Strategia revizuită presupune ca, după aprobarea sa de către AGEA, încetarea activităţii Comisiei de negociere şi a Comisiei Interministeriale care funcţionau până acum şi constituirea unei noi comisii de negociere, desemnată de conducerea executivă a Nuclearelectrica. Negocierile dintre statul român şi CGN au pornit din toamna lui 2015 şi au fost prelungite de mai multe ori, un nou termen de finalizare a acestora fiind acum stabilit în martie 2019. Anterior asocierii cu CGN, statul român semna în 2008 un acord cu şase investitori străini- ArcelorMittal, CEZ, GdF Suez, Enel, Iberdrola şi RWE Power, prin care reactoarele 3 şi 4 urmau să fie gata în 2016, valoarea estimată de atunci a proiectului fiind de patru miliarde de euro. Ulterior, negocierile au fost îngheţate, iar potenţialii investitori s-au retras din proiect.

Problema octoxidului de uraniu

Un alt punct importat de pe ordinea de zi a AGEA din 22 august priveşte aprovizionarea reactoarelor cu pulbere de octoxid de uraniu. Acţionarilor Nuclearlectrica li se vor vor prezenta două variante: fie se preia linia de procesare a octoxidului de uraniu de la uzina Feldioara, care aparţine Companiei Naţionale a Uraniului, fie se instalează o linie proprie la fabrica de combustibil nuclear de la Piteşti.

Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă vor avea o putere instalată de 700 MW fiecare. După ce vor fi puse în funcţiune, centrala nucleară va asigura circa 36% din necesarul de energie electrică al României