Valea Jiului: redresare după model polonez

Recentele proteste ale minerilor de la Lonea şi Livezeni au redeschis vechile răni ale unei industrii „fără viitor”, aşa cum o caracteriza Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene - o industrie care supravieţuieşte prin perfuzii masive de la stat. Valea Jiului ar putea să se redreseze, dacă ar investi în resurse energetice alternative, cu valorificarea patrimoniului industrial existent, e de părere un expert în minerit din zonă.

Mihael Melczer este inginer electromecanic, a condus firme producătoare de utilaje pentru industria minieră şi a fost director al Complexului Energetic Hunedoara (CENHD). În calitate de fost consilier al ministrului Energiei, s-a ocupat de tranziţia zonelor miniere. În acest sens, a prezentat la Bruxelles câteva proiecte, axate pe punerea în valoare a capacităţilor deja existente în Valea Jiului. Până azi, niciun proiect nu s-a materializat.

Hub-ul de hidrogen

Unul din proiecte, dezvoltat cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice  – ICSI Râmnicu Vâlcea, se axa pe utilizarea hidrogenului în scopuri energetice. „Am avut în vedere termocentrala Paroşeni, una din cele două care ţin de Complexul Energetic Hunedoara”, spune Melczer. „Acolo, un grup generator funcţionează pe cărbune. Ştiind care e perspectiva cărbunelui în industria asta, am gândit ca în jurul acestei termocentrale să se dezvolte un hub de hidrogen. Asta ar fi însemnat ca grupul generator să folosească, într-o primă fază, gaz din conducta BRUA, iar apoi să treacă pe hidrogen pentru a produce energie electrică. Hidrogenul ar fi urmat să fie produs prin electroliză sau prin valorificarea gazului metal care se degajă în straturile de huilă, aşa-numitul gaz grizu - gaz metan cu pericol ridicat de explozie”.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

O strategie întârziată

Hidrogenul, precizează Melczer, se foloseşte nu doar în arzătoare, ci poate fi şi stocat în subteran, în galeriile exploatate din proximitatea termocentralei Paroşeni. „Când am prezentat proiectul la Bruxelles, am primit imediat oferte pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate”, adaugă el. „Tehnologiile există, know-how există, trebuia doar decizia care să permită implementarea”. 

În marile oţelării din lume, hidrogenul înlocuieşte deja cocsul, ţine să precizeze fostul director. „Pe lângă asta, producerea şi utilizarea hidrogenului ar fi însemnat şi atragerea unor investiţii în Valea Jiului, pentru industrii conexe - fabrici pentru componente, pentru pile de combustie ş.a.m.d.”, spune Mihael Melczer. „L-am auzit pe actualul ministru al Energiei că vorbeşte de o strategie a hidrogenului. Nu e târziu, dar am pierdut timp, iar ceilalţi se mişcă mai bine ca noi în Europa”.

Centru de reconversie

Un alt proiect, care ar fi găsit sursă de finanţare din fondul european de modernizare a industriei energetice, era destinat să rezolve problemele sociale din Valea Jiului. „Împreună cu Asociaţia Română pentru Energie Eoliană, RWEA, care reuneşte toţi marii jucători de pe piaţa energetică de la noi, am pornit un proiect de formare profesională şi reconversie, pentru mineri şi pentru cei care îşi doresc să abordeze o altă industrie, o industrie curată”, spune fostul director al CENHD. „Ideea era să pregătim tehnicieni, specialişti în domeniul energiei regenerabile şi al distribuţiei de energie. După doi ani în care cei de la RWEA s-au zbătut singuri, au reuşit să obţină finanţare, prin forţe proprii, şi vor inaugura curând biroul de la Petroşani. Acest centru regional important va pregăti o mulţime de oameni. Vom vedea dacă, într-adevăr, populaţia de aici îşi doreşte o altă cale”.

Turismul şi banii

Ceea ce li se oferă la ora actuală minerilor, pe partea de reconversie profesională, sunt cursuri pentru business-uri inexistente, spune Melczer. „Diplome de operator calculator, de ospătar... nimic serios”. Nici ultima versiune de strategie pentru tranziţia de la cărbune a Văii Jiului, realizată de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers, nu i se pare realistă. „Dacă, printr-o minune, turismul ar contribui la 10-15% din economia Văii Jiului, tot ar rămâne o vulnerabilitate. Vedeţi ce se întâmplă în situaţii de criză, în pandemie. Eu văd în continuare dezvoltarea sustenabilă a Văii Jiului pe partea industrială. Restul, cu trasee de biciclete, cu mountain bike... sună bine, dar nu au cum să facă o zonă prosperă. Iar în turism, oricum, e nevoie de investiţii mari”.

Ce fac alţii

Mihael Melczer consideră că, la noi, autoritatea centrală responsabilă are datoria de a asigura finanţarea unor investiţii astfel ca, în Valea Jiului, energia să poată fi furnizată din mai multe surse. Aşa cum au făcut polonezii care, spune fostul director, au investit şi în hidrogen, şi în tot felul de alte resurse energetice menite să le confere siguranţă pe viitor.

„Polonia se mişcă extraordinar de bine. În ’97, când am fost prima oară la Katowice, oraşul minier era relativ sumbru, cu o şosea cu o singură bandă pe sens. Când am revenit, în 2018, am intrat pe autostrăzi cu trei benzi pe sens. Am admirat clădiri din sticlă şi oţel, iar conferinţa la care am participat s-a ţinut în sediul modernizat, pe bani europeni, al unei foste exploatări miniere. Un loc cu parcare subterană, muzee, restaurant”, spune Melczer.

Proiectul Planeta Petrila

„Polonezii au stat la cărbune mai bine decât am fost noi vreodată - dar, cu toată dragostea lor pentru industria asta, s-au străduit să se reinventeze. Şi-au conservat minele şi le-au valorificat în scop turistic. La noi, închiderile de mină s-au făcut pe bani mulţi, şi nici măcar acolo nu s-au respectat toate tehnologiile necesare”.

În Valea Jiului, trebuie spus, există proiectul-pilot Planeta Petrila, care cere recunoaşterea patrimoniului industrial, conservarea şi valorificarea lui, ca element-cheie pentru dezvoltarea regiunii. Reconversia ansamblurilor industriale ar crea noi nuclee de regenerare urbană, consideră iniţiatorii. „Băieţii ăştia, de la Planeta Petrila, se zbat să facă ceva - dar se zbat degeaba”, conchide amar Melczer.

În moarte cerebrală

Complexul Energetic Hunedoara e un organism „în moarte cerebrală” - fiindcă nu îşi poate genera veniturile ca să acopere cheltuielile, consideră fostul director Mihael Melczer. „Entităţile pe care ministrul Energiei vrea să le înfiinţeze din acest mort cerebral vor avea exact aceeaşi problemă, fiindcă nu se schimbă datele problemei. Ele vor trebui să fie subvenţionate, într-un fel sau altul, lucru împotriva legilor economice fireşti. Soluţia? Diversificarea rapidă a surselor de producţie, de venit, în cadrul respectivelor entităţi”.

Navigatorii eolieni

Academia profesională a RWEA, din Valea Jiului, şi-a propus, anual, să şcolească până la 800 de tehnicieni din domeniul energiei regenerabile  - urmând ca, timp de 10 ani, să pregătească 8.000 de persoane. „Abilitățile tehnice și profesionale ale tehnicienilor din sectorul minier sunt ușor transferabile către energia regenerabilă și distribuția energiei, iar certificările acordate în urma cursurilor (...) le vor permite să fie angajați în instalarea, operarea și întreținerea proiectelor RES și a rețelelor de distribuție a energiei din întreaga lume, cu pachete salariale atractive”, se spune pe pagina web de prezentare a proiectului.

„Cei care sunt şcoliţi sunt imediat angajaţi”, punctează Mihael Melczer. „Funcţionează, dacă vreţi, ca un fel de navigatori: când e nevoie de ei în Suedia, sau în Parcul eolian Fântânele-Cogealac, se duc să lucreze acolo o perioadă, şi după aceea stau acasă un timp, în compensaţie - iar contractul le merge înainte. Ideea e ca forţa de muncă să nu fie relocată, iar banii câştigaţi să fie cheltuiţi în Valea Jiului”.

„Infrastructura energetică importantă, existentă în Valea Jiului, nu trebuie pierdută: termocentrale, staţii de transformare, linii de înaltă tensiune”.

Mihael Melczer, fost director al Complexului Energetic Hunedoara

Credite foto: Facebook Planeta Petrila; Piotr Bieniecki/www.fototeo.pl;  Marek Mróz; Jan Mehlich