Serele de flori, pepiniere de bani

Așa cum Moș Crăciun vine din Laponia an de an, și primăvara am putea spune că se instalează după ce în serele de flori răsar zambilele, narcisele și lalelele. România produce anual zeci de milioane de flori, dar chiar și așa tot este sufocată de importuri. Majoritatea vin din Olanda, țară renumită pentru producțiile fabuloase și pentru bursele de flori de unde pleacă zilnic zeci de milioane de fire către țările europene.

Copăceni, casa a milioane de flori
Iulian Chira are 23 de ani, este din Copăceni, judeţul Ilfov, și se ocupă de flori de când se știe. O face cu pasiune, mai ales că toată familia se ocupă de asta. În cele două sere din Ilfov pe care le deține, acum este sezonul zambilelor. Toate stau să înflorească, de parcă așteaptă cuminți luna lui Mărțișor. Dar, acolo unde mirosul a zeci de mii de flori te îmbată, trebuie să-ți menții toate simțurile cât mai aproape de realitate. Nu de alta, dar raportul cheltuieli versus venituri te-ar putea doborî. „Avem două solarii de câte 1.000 mp. Punem în total pe sezon în jur de 80 mii de bulbi. Acum, nu vă gândiți că avem producție sută la sută din ce cultivăm. Nu! Vorbim și de pierderi, undeva spre 40%. Am avut noroc cu vremea ceva mai blândă iarna asta. Vă dați seama, plantăm în noiembrie și recoltăm în martie. Nu prindem Ziua Îndrăgostiților care a fost ieri, dar ne orientăm mereu spre 1 Martie și 8 Martie.”

În Piața de flori, se culeg roadele
Din sere, zambilele lui Iulian Chira iau drumul Capitalei. Ajung în Piața de flori „George Coșbuc”, unde începe negocierea. Ia bulbul de zambilă cu un preț de maximum 1 leu, iar firul de floare îl vinde apoi în piață cu 2,2-3 lei. Zonele Ilfov și Giurgiu sunt pline de horticultori. La Adunații Copăceni și Copăceni, mai bine de 2.000 de gospodării, din cele peste 5.000, au în grădină câte un solar. În Adunații Copăceni, doar un singur horticultor are solarii pe mai bine de un hectar și jumătate, unde produce, pe sezon, 300 mii de flori. Așa se face că din sudul țării, milioane de flori pleacă primăvara către București. Sunt, însă, ani și ani. Ani când afacerea merge și profiturile sunt generoase, și ani când, din cauza iernii, de exemplu, abia scoți ce investești. Iar cheltuielile sunt destul de mari, pornind de la bulbii din care răsar florile, până la asigurarea căldurii în sere, care este una costisitoare. Ajungi pe seră chiar și la 6.000 lei cheltuială pentru asigurarea unei clime favorabile florilor.

Fondurile europene sunt puţine
Și noile programe europene prevăd fonduri pentru culturile de flori, dar nu prea mulți. Horticultura nu este un sector aparte în noul PNDR, ci este băgat, la grămadă, cu legumicultura. Banii pot fi accesați fie pe programul „Tânărul fermier”, fie pe modernizarea exploatațiilor agricole, unde plafonul este mai ridicat. Vlad Gheorghe (foto), cultivator în Vidra, spune că au fost proiecte identice care la București nu au trecut, dar la Timișoara, da! Este vorba despre oameni care lucrează în instituțiile care primesc și procesează proiectele.
„Trag concluzia amară că cei de la AFIR (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) București nu sunt profesioniști. Nu prea știu cu ce se mănâncă domeniul ăsta și le este și teamă. Altfel cum să-mi explic decizii diferite pe proiecte identice?”

În România, 20% dintre plante sunt hibrizi, modificate genetic. Provin din Olanda. Restul încă mai sunt soiuri românești. Județul Arad este zona în care se produc astfel de materiale săditoare.

Supermarketurile au standuri speciale unde se vând flori, dar horticultorii autohtoni nu prea își fac loc aici

Importurile susţin piaţa
Pepinierele de flori, înlocuite de imobiliare
Din cele peste 2.000 de hectare de sere construite înainte de 1989, azi dacă mai sunt 250. Hectare întregi, cum ar fi cele de la Ișalnița, Popești Leordeni, Codlea, Arad sau Pitești, au fost lăsate în paragină. Pământul era prea scump ca să fie irosit pe flori. În locul lor, au apărut marile investiții imobiliare.

Lecția predată de Țara Lalelelor
Orice horticultor dornic să pornească o afacere cu flori ar trebui să dea mai întâi o raită prin Olanda, să vadă ce înseamnă industria florilor cu adevărat. Ceea ce produce un român în seră, pe sezon, face olandezul într-o zi. Este adevărat că are și tehnologia, și tot lanțul de vânzare la îndemână, astfel că nu-și face nicio grijă că nu poate suporta cheltuielile. Inima industriei olandeze de profil bate cu siguranță la cea mai importantă bursă europeană de flori, cea din Alsmeer. Un fel de Wall Street al florarilor, cu brokeri, licitaţii și expedieri rapide, în doar câteva ore. Producătorii olandezi taie florile în zori, până la prânz, mașinile le sortează după specii și lungimea cozilor, iar apoi primesc etichete de calitate. Până seara, florile ajung la bursă, unde sunt depozitate în frigidere peste noapte, iar a doua zi sunt duse în camerele de licitații. Pe panoul bursei din Alsmeer, ceasurile computerizate de licitație oferă cumpărătorilor informații cu privire la producător, produs, moneda în care este exprimat prețul, calitatea și cantitatea minimă ce poate fi achiziționată.
Piaţa românească a florilor este dominată de importuri pentru că la noi serele au fost înlocuite cu proiecte imobiliare
90% dintre florile care se vând în România sunt din import. Dintre acestea, mai bine de jumătate provin din Olanda. Piața florilor de
import în România este estimată la peste 20 milioane de euro pe an. Cheltuielile de producție în România sunt mult mai mari decât în străinătate, luând în calcul și pierderile.