Moartea pe altarul companiei

În Japonia, ţară care a dat lumii termenul „karoshi" - moarte survenită în urma epuizării prin muncă -, recesiunea îi loveşte dur pe angajaţii care se simt ameninţaţi de scăderea salariilor şi de concedieri.

Datele prezentate recent de ministerul japonez al Sănătăţii, Muncii şi Asis­­­­tenţei Sociale ara­tă că, în ultimul an, 927 de an­gajaţi au solicitat in­demnizaţii pentru afec­ţi­uni mentale cau­zate de stresul la locul de mun­că. Din aceştia, 66 au încercat să se sinucidă.

Au­to­ri­tă­ţile mai estimează că 158 de angajaţi au murit din cauza karoshi, numărul fiind în creştere faţă de anul precedent. Karos­hi, care, tradus din ja­po­neză, înseamnă moar­­te cauzată de mun­­că în exces, survine din cau­za ac­ci­dentului vascular cerebral sau a ata­cului de cord. Karoshi se nu­mea la în­ceput „moarte profesională su­bi­tă", iar primul caz oficial în­re­gistrându-se în 1969: decesul unui băr­bat de 29 de ani, angajat la de­partamentul de distri­buţie al celui mai mare ziar din Japonia.

A fost nevoie de trecerea mai multor ani pentru ca au­to­rităţile şi medicii să recunoască existen­ţa acestei probleme. Ter­me­nul de „karoshi" a intrat în uz abia după 1982, când trei medici au publicat o carte intitulată „Karoshi".

SISTEMUL
Studiile au arătat că principala cauză a muncii în exces este sistemul japonez de management al pro­duc­ţiei. Societatea corporatistă ja­po­neză este atât de stimulată de ideile acestui sistem, încât a munci 24 de ore din 24 le apare multor angajaţi ca atitudine ideală faţă de compania la care lucrează. Scăderea economiei ja­po­ne­ze în această recesiune, mai abruptă ca în Statele Uni­te sau în Europa, a de­ter­minat companiile să recurgă la concedieri, adăugând încă un factor de stres printre an­gajaţi, scrie businessweek.com.

MĂSURI
Deşi karoshi este o problemă re­cu­nos­cută şi discutată în Japonia, companiile au introdus prea puţine mă­suri pen­tru ameliorarea si­tu­a­ţiei. Astfel, an­gajaţii ale căror ore suplimentare depăşesc o anumită li­mită sunt consultaţi de medicul compa­niei. De asemenea, anual se fac teste de rezistenţă fi­zi­că. De exemplu, compania Toyota limitează la 30 orele su­pli­mentare pe care un angajat le poa­te face într-o lună.

Recesiunea i-a de­ter­minat pe angajatorii care nu vor să le plătească orele suplimentare an-ga­­­ja­­ţilor să-i încurajeze pe aceştia să-şi ia concedii mai lungi. Însă re­du­ce­rile salariale au sporit nivelul de stres al angajaţilor, care se tem pentru si­gu­ranţa lo­cu­rilor de muncă. Re­du­cerile de personal au făcut ca atri­bu­ţiile celor concediaţi să revină foştilor colegi. Alţii, pentru a nu fi daţi afară, stau tot mai mult peste program. Astfel, scăderea numărului celor care se jertfesc pe altarul firmelor este puţin probabilă.