Un model de business este să storci tot ce poţi de la angajat, iar când clachează, să aduci unul nou. Când angajaţii sunt valoroşi, însă, confortul acestora începe să conteze. Corporaţiile ştiu că stresul înseamnă ineficienţă, aşa că îşi trimit oamenii la training.
Alexandru Buşilă, trainer la HPDI, are meseria de a-i învăţa pe corporatişti cum să se descurce cu stresul. Are de-a face cu oamenii doborâţi de orele suplimentare, dar şi cu angajaţi forţaţi de manageri să ia lucrurile mai uşor. „Sunt mulţi oameni care lucrează tot timpul în stare de urgenţă. De cele mai multe ori reuşesc să-şi facă treaba, dar cu sacrificiul orelor suplimentare şi al stresului de a face acel lucru efectiv să se întâmple”, descrie Buşilă mediul în corporaţia tipică. Trainerul observă, însă, o schimbare de optică în companiile româneşti. Dacă acum câţiva ani apăreau cazuri în care angajaţii mureau de epuizare, în prezent managerii au observat că un angajat odihnit dă mai mult randament ca unul stresat. „Există companii în România care nu acceptă să faci ore supli-mentare. Vine managerul şi spune: «du-te acasă». Nu o fac pentru că nu vor să plătească ore suplimentare, ci pentru că au probat şi ştiu că dacă acasă lucrurile nu merg bine, nu o să meargă nici la birou”, spune Buşilă. De altfel, familia, şi nu locul de muncă, este mediul în care tehnicile de destresare sunt puse în practică. Angajatul este încurajat, de exemplu, să-şi aloce o jumătate de oră doar pentru el, după muncă. „Dacă acasă reuşeşti să te relaxezi, a doua zi vei reuşi să-ţi faci treaba în jumătate din timp. Angajatorii au învăţat lucrul acesta. S-a ajuns la situaţii de genul: ori pleci acasă acum, ori te dau afară”.
Ce stă în controlul angajatului
Un curs tipic de management al stresului adună în jur de 15 angajaţi. Important este ca aceştia să înveţe ce pot schimba şi ce nu ţine de controlul lor. „Stimulul nu este cel mai mare factor de stres, ci interpretarea noastră”, spune Alexandru Buşilă. Trainerul estimează că în câţiva ani, angajaţii români vor începe să-şi cunoască valoarea şi să aibă mai multe pretenţii de la angajatori. „Vom şti că s-a întâmplat lucrul acesta când angajaţii îşi vor da angajatorii în judecată pentru a-şi cere dreptu¬rile”, spune Buşilă.