Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Odată, într-un cerc destul de ridicat, deschizându-se discuţia dacă poate să existe o prietenie curată între bărbat şi femeie, toţi au fost de acord şi cu argumente foarte demonstrative, că nu se poate; mai cu seamă bărbaţii spuneau aceasta cu hotărâre, punând toată vina de partea lor. Câteva glasuri de femeie, care susţineau contrariul, trebuiră să cedeze tonului şi îndărătniciei, ba chiar patimei, care i se dăduse discuţueu. Chiar eu, care ştiam că există astfel de prietenie în sensul ideal al cuvântului, nu îndrăzneam s-o mărturisesc, de teamă să nu fie interpretată şi comentată, cum n-ar fi meritat.
Cuvântul cititorilor
Mare-mi fu surpriza când, după ce am scris despre prietenie, punând chestiunea de mai sus, primii o sumă de scrisori şi păreri de la cititori, mai toate în sprijinul prieteniei dintre femeie şi bărbat. Ba poate nici o chestiune n-a stârnit mai multă căldură în susţinere şi acum, când iau din cutia mea de scrisori acele păreri, simt o plăcere nespusă a le reciti şi n-am decât o părere de rău că nu le pot publica în întregime şi pe toate, spaţiul cronicii mele fiind restrâns. Dar să las cuvântul entuziaştilor cititori!
“Unul cu altul se desăvârşesc”
“Prietenia astfel descrisă de dumneavoastră, spune d. inginer P., nu e cu putinţă decât între bărbat şi femeie. Între femei nu există înţelegere, iar între bărbaţi – atâta duioşie. Unul cu altul se desăvârşesc. Bărbatul va căpăta din duioşia femeii şi femeia din energia şi hotărârea bărbatului”.
Între “suflete alese”
Un domn Gh. de la Cera, după ce face o frumoasă alegorie a prieteniei dintre bărbat şi femeie, o rezumă cam astfel: Prietenia aceasta există numai între “suflete alese”. Prietenia sinceră, curată, absolut dezinteresată, nu poate s-o inspire şi s-o simtă decât o femeie foarte inteligentă, foarte nobilă. Prietenul îi va preţui sufletul şi dânsa vorbele înţelepte, sincere, caracterul deosebit al lui. Apoi, o sceptică apreciere asupra femeilor de azi, peste care trec. D. Gh. de la Cerna urmează: Se citează cazuri de femei măritate care îşi iubeau din toată inima soţul şi copiii şi totuşi, în orele de singurătate gândeau la prietenul sufleului, la prietenul acela către care n-ar fi putut avea niciodată un gând vinovat, dar de care îşi simţeau sufletul legat. De obicei scriitorii şi artiştii culeg astfel de sentimente. Prieteniile acesea sunt rare, căci ori soţii, ori părinţii reacţionează, nu o înţeleg şi nu o pot îngădui. Şi cu toate acestea, e sentimentul cel mai înalt şi cel mai nobil, acesta.
Din “Universul”, 3 ianuarie 1913; texte selectate de Magda Cristina Ursache
