Astăzi e ziua ta… Adrian Păduraru

A fost şi băiat bun, şi băiat rău. A avut parte şi de lumini, şi de umbre. A jucat şi film, şi teatru. Succesul i-a atins umărul devreme, făcându-l celebru, dar şi-a păstrat coloana vertebrală şi astăzi se poate lăuda cu nenumărate proiecte personale, dar şi dedicate copiilor. Adrian Păduraru îşi aniversează astăzi ziua de naştere, Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

"Sunt fericit că am ales actoria"
S-a scris mult despre asemănările şi diferenţele dintre actorul de teatru şi cel de film. Nu orice actor poate fi şi actor de cinema, calităţile cerute de film fiind legate de fotogenie, expresivitate, de capacitatea de a comunica variate stări sufleteşti şi trăiri prin nuanţe abia perceptibile. Acesta este şi cazul lui Adrian Păduraru, care este deopotrivă actor de teatru şi film.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesoarei Sanda Manu, în anul 1984. A debutat cu rolul Un soldat în piesa "Diavolul şi bunul Dumnezeu" de J. P. Sartre, regia Silviu Purcărete, la Teatrul Mic, Bucureşti. A jucat în "Declaraţie de dragoste", "Cucoana Chiriţa", "Extemporal la dirigenţie", "Chiriţa în Iaşi", "Secretul armei... secrete", "Momentul adevărului", "Moartea unui artist", "Jusqu'a la morte", "Journal intime", "A".


ACTORIA, O EXPERIENŢĂ UTILĂ
Prin liceu s-a gândit să dea la Medicină, spre fericirea părinţilor, care i-au cumpărat imediat cărţile de care avea nevoie. Aidoma personajului său din "Declaraţie de dragoste", biologia şi chimia nu i s-au potrivit, aşa că, după ce le-a răsfoit, şi-a dat seama că nu-i place Medicina, că voia să fie de fapt actor... "Îmi doresc să fac asta şi acum. Sunt fericit că am ales actoria. E o metodă de a te cunoaşte pe tine însuţi, pe ceilalţi şi o experienţă utilă în orice profesie. Ne facem actori pentru a fi cunoscuţi, iar lucrul acesta ne place, chiar dacă nu recunoaştem. E plăcut ca oamenii să-ţi zâmbească, să-ţi vorbească, să se raporteze la tine. În vremurile acelea, când m-am lansat, era cu mult mai mult decât ceea ce este acum. Succesul acela te putea trânti de pământ definitiv sau te putea ajuta să devii om". "Emisiunea "Întâmplător" de la Radio3net a plecat dintr-un proiect întâmplător. Am trecut pe la radio când trăia Moţu Pittiş şi atunci am cunoscut mulţi dintre oamenii care lucrau cu el. După aceea, am trecut întâmplător pe acolo să văd ce se mai întâmplă cu ceea ce crease Moţu. Mi s-a propus o emisiune, mi s-a părut că nu m-am dus acolo "Întâmplător" şi că acest tiltu ar fi cel mai potrivit. Întâmplător nu este nimic pe lumea aceasta.


CRED CĂ LUCRURILE POT FI FĂCUTE ŞI BINE
A devenit un proiect foarte important pentru mine, unul dintre cele mai frumoase în care sunt implicat, pentru că pe de o parte este o bogăţie pe care o adun din întâlnirea cu fiecare om pe care-l am în emisiune şi pe de altă parte e un stil de discuţie mai rară în media românească de astăzi.

Voi reîncepe filmările la un film foarte frumos al lui Geo Saizescu, «Iubire elenă», cu Maia Morgenstern şi Mircea Rusu, şi sper să fac în continuare film. La teatru joc în "Plicul" de Rebreanu şi repet la «Fluturii sunt liberi», de Leonard Gershe. Tot ce fac în momentul de faţă fac de plăcere, nu pentru că îmi aduce bani sau succes. Am credinţa că lucrurile pot fi făcute şi bine, chiar dacă ceea ce fac îmi aduce şi bani. Nu sunt de acord cu ideea că lumea trebuie să se împartă între cei care fac bani şi cei pasionaţi. Mă consider bogat pentru că sunt sănătos, fac ce îmi place şi toţi ai mei sunt în regulă, iar pasionat sunt pentru că aşa m-a lăsat Dumnezeu".