Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"La Machu Picchu am avut senzaţia că ating absolutul... Copiii mei, în prima zi de grădiniţă. Întâlnirea într-o gară, care mi-a schimbat viaţa... Dând la o parte ţevile de armă îndreptate spre inimă, am intrat în Radio România, am anunţat că Ceauşescu a fugit şi că lumea nouă poate să înceapă..." Câteva dintre momentele pe care Alexandru Mironov ar vrea să le retrăiască... Mâine, apreciatul scriitor şi jurnalist îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Lucrez la o carte de literatură de ştiinţă cu ce este mai nou în ştiinţa şi tehnologiile lumii, realizez două emisiuni pe săptămână la TV România de Mâine, de ştiinţă şi imaginaţie, scriu 1-2-3 articole pe săptămână la Cronica Română, Tribuna învăţământului, Esenţial şi Balcania. Sunt unul dintre cei 2.000 de scriitori din România, autor a opt cărţi, jurnalist printre cei 2.000-3.000 de jurnalişti din România (peste 3.000 de articole şi cam tot atâtea emisiuni Radio TV şi conferinţe), preşedinte de onoare la Federaţia Română de Scrimă şi bunic îndrăgostit de nepoţeii Vladimir, student la litere mici, şi Bogdănel, grădiniţist.
Nu pot face o ierarhie veritabilă, dar de-a lungul timpului am învăţat faptul că nu trebuie să-ţi pierzi niciodată speranţa, că dacă izbeşti cu încăpăţânare cu capul într-un zid, până la urmă zidul se sfărâmă şi că trăim, oricum, în cea mai bună dintre lumile posibile.
ÎMPLINIRILE?
Copiii şi nepoţii mei, momentul de la 22 Decembrie 1989, când am deschis emisiunile noului post Radio România, o întâlnire decisivă într-o gară, cel puţin două cărţi («Enigmatic Pământul» şi «Proiecte planetare») de mare succes, emisiuni şi articole premiate, «Călătoriile premianţilor» şi programele pe care le-am impus ca ministru al Tineretului şi Sportului, performanţele Federaţiei Române de Scrimă, călătoriile pe care le-am făcut (de cel puţin zece ori drumul de la Pământ la Lună). Dezamăgiri? Că nu am realizat decât 10% din ce mi-am propus!
Şi totuşi, am o viaţă împlinită... întinsă pe trei regimuri politice, în care de la o lume de după război şi apoi o lume complet închisă am ajuns la momentul incredibil de a mă urca într-un avion fără paşaport, decolând spre Europa, noua noastră casă. Şi sper într-o lume în care milităroşii să fie puşi cu botul pe labe, o lume de «liberté, égalité, fraternité». Mi-aş dori să încerc consolidarea culturii populare, o avere cu care chiar putem ieşi în lume.
Aş lega cultura mai solid de şcoală, deschizând biblioteci-mediateci în fiecare unitate şcolară şi m-aş strădui ca şcoala să redevină creierul naţiunii, deschizându-se către întreaga populaţie arondată fiecărei şcoli. Aş supune la referendum întregul audiovizual, întreaga presă şi toată producţia de carte, «Partidul Părinţilor» fiind chemat să decidă ce trebuie să se tipărească şi să se emită în eter, şi nu negustorii de aşa-zisă cultură. Lucrurile pe care mi le-aş mai dori sunt utopice: pacea eternă pe Pământ, zborul cu echipaj uman pe Marte, întâlnirile cu alte civilizaţii."
