Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Este greu să răzbaţi numai cu talentul"
"Momentul care mi-a schimbat destinul... 23 august 1944. Au intrat
ruşii înainte să mă nasc eu şi viaţa ar fi fost altfel dacă nu era
comunismul", îşi amintea apreciatul regizor. Alexandru Tocilescu a
împlinit ieri 62 de ani.
"Este greu să răzbaţi numai cu talentul"
"Momentul care mi-a schimbat destinul... 23 august 1944. Au intrat ruşii înainte să mă nasc eu şi viaţa ar fi fost altfel dacă nu era comunismul", îşi amintea apreciatul regizor. Alexandru Tocilescu a împlinit ieri 62 de ani.
"În momentul de faţă, cred că teatrul românesc stă foarte bine. Este evident pentru toţi că televiziunea este un mecanism de imbecilizare, iar cine vrea să scape din angrenajul acestui mecanism se duce la teatru. Aşa cum în alte părţi este înfloritor, în România cinematograful este în decădere. Mă refer aici la spectatori, nu la artă. Teatrele sînt pline pînă la refuz în fiecare seară în condiţiile în care spectacolul nu este ultima prostie. Dacă spectacolul este cît de cît acceptabil, nu extraordinar, lumea vine la teatru. Nu am mai văzut o sală de teatru goală de foarte mult timp.
Întotdeauna regizez piesa în aşa fel încît ea să fie cît mai bine servită, spectacolul să creeze cît mai mult interes şi să adune cît mai mult public. Tot timpul am considerat că mă regăsesc cel mai bine în ultima piesă regizată. Dezamăgiri în carieră nu am avut pînă acum şi acesta este unul dintre lucrurile care mă îngrozeşte. Nu am avut niciodată un eşec şi asta face ca de fiecare dată cînd lucrez ceva să-mi fie foarte teamă ca nu cumva acela să fie «mult aşteptatul» eşec. Mi-a mers bine în meserie. S-a întîmplat să fac şi piese care nu mi-au plăcut, dar nu piese care au fost în contradicţie cu principiile sau concepţiile mele. Am montat piesele unor dramaturgi mai puţin talentaţi şi piese mai puţin importante, dar concesii de ordin politic sau concesii cu mine însumi nu am făcut niciodată. Astfel că nu am avut mari zgîlţîieli.
De-a lungul timpului, m-am convins că unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le aibă un regizor (evident, în afară de talent) este o voce puternică pentru că trebuie să urli mult, să acoperi vacarmul celorlalţi, cînd este cazul, şi, de ce nu, să te şi impui în felul acesta. Este greu să răzbaţi numai cu talentul şi atunci îţi trebuie forţă, energie, voce puternică, statură. Este bine să fii mare, gras, puternic şi zgomotos.
În ceea ce priveşte actorii, îi aprecizez pe cei care rimează cu mine. Actorii care să aibă şi ei propuneri, iniţiativă, care să-şi asume rolul şi să-mi propună varianta lor, nu cei gen «săru’ mîna, maestre», pentru că ăştia mă plictisesc îngrozitor. Nu îmi place absolut deloc să fiu linguşit.
Îmi pare rău că am făcut şi piese mai puţin importante, dar mă bucur că am adus foarte multe premiere naţionale şi voi continua să fac acest lucru atît cît mă vor ţine balamalele.
Niciodată nu am avut vise mai îndepărtate de următorul spectacol. Nu mi-am dorit să fiu nimic altceva decît ceea ce sînt."
Citește pe Antena3.ro
