Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Activitatea sa ştiinţifică este impresionantă şi copleşitoare. Stabilit în Franţa din ’68, Basarab Nicolescu este membru în cele mai renumite consilii universitare din întreaga lume, membru de onoare al Academiei Române şi laureat al Premiului USR. Astăzi, academicianul împlineşte 66 de ani.
Activitatea sa ştiinţifică este impresionantă şi copleşitoare. Stabilit în Franţa din ’68, Basarab Nicolescu este membru în cele mai renumite consilii universitare din întreaga lume, membru de onoare al Academiei Române şi laureat al Premiului USR. Astăzi, academicianul împlineşte 66 de ani.
“Mi se pare ciudat să împlinesc 66 de ani. Mă simt veşnic tânăr. De altfel, în adolescenţa mea, eram convins că voi muri spre 40-50 de ani, mistuit de pasiunea mea pentru cunoaştere. Vis romantic, care, din fericire, nu s-a împlinit. Dar, în preajma momentului aniversar, nu prea am timp să mă gândesc la aceste lucruri. Pregătesc cursurile pe care le voi ţine în câteva zile la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj şi toate gândurile mele sunt îndreptate spre studenţii mei. Şi, bineînţeles, spre lumina vieţii mele, Anne, cu care m-am căsătorit în 12 ianuarie din acest an. «Cariera» mea nu m-a preocupat niciodată, considerând-o ca un aspect social, superfluu. Dacă onorurile au venit, cu atât mai bine. Dar nu le-am căutat. Sacrificii am făcut totuşi imense pentru a rămâne în armonie cu fiinţa mea interioară. În activitatea ştiinţifică sunt fericit de descoperirea mea teoretică din 1973 (Odderon-ul), care a deschis un nou domeniu în fizica particulelor elementare. Iar în activitatea extraştiinţifică sunt desigur mulţumit de extraordinara amploare a dezvoltării pe plan mondial a transdisciplinarităţii, a cărei metodologie am formulat-o în 1985.
Pasiunea pentru filozofie este înscrisă genetic în mine. Am fost dominat dintotdeauna de obsesia de a înţelege sensul existenţei noastre pe acest pământ. Ştiinţa modernă mi-a apărut ca fiind calea regală spre o filosofie încarnată şi ancorată în realitatea contemporană. Iar legătura dintre ştiinţă şi filozofie este realizată prin căutarea fluxului de informaţie care circulă între şi dincolo de diferitele discipline universitare şi nonuniversitare, adică prin ceea ce numim astăzi transdisciplinaritate.
În fond, visul meu constant este să îmi aduc modesta mea contribuţie la realizarea unei vieţi decente pe tulburata noastră planetă. Iar transdisciplinaritatea este tocmai calea pentru realizarea acestei vieţi decente în secolul care a început şi în secolele care vor urma.
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi posibilitatea să încep o nouă viaţă, aş urma exact aceeaşi cale: fizica cuantică şi transdisciplinaritatea. Poate cu mai puţine sacrificii şi eforturi, pentru că drumul a fost deja deschis şi pentru că nu aş mai fi nevoit să aleg calea unui exil fără posibilitate de întoarcere, ca în 1968, când am plecat din România. În orice caz, fiecare vârstă are farmecul ei şi pot chiar afirma că trecerea anilor a sporit setea mea de viaţă.
Urarea pe care mi-o pot face mie însumi de ziua mea de naştere este de a crede, până în ultima clipă, în splendidul miracol al vieţii.”
Mustrare
“Privind în urmă, remuşcarea mea cea mai mare este de a nu fi citit toate cărţile pe care doream să le citesc şi de a nu fi scris toate cărţile, numeroase, pe care le port încă în mine...”
Basarab Nicolescu, academician
