“Astăzi e ziua ta...”: Benone Sinulescu

De mai bine de o jumătate de veac ne încîntă cu melo­diile sale: de dor, de dra­goste, doine şi balade, moş­tenite de la bătrînii din ve­tre­le satelor pe care le-a co­lin­dat. O voce limpede, cal­dă, care-ţi aduce bucurie în sufl

“Am în pregătire un album pe care trebuie să-l realizez cu orchestra «Lăutarii», dar în altă formă, cu un nou titlu. Primul album cu Millenium este deja terminat şi sper să-l lansez imediat după această perioadă cu alegerile. Cel de-al doilea vreau să-l lansez cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, pentru că este un alt fel de album. Cîntam de mic. Ambiţia mamei mele, ca a fiecărei mame, era să-şi vadă unicul copil pe scenă, la o serbare, să recite poezii. La vîrsta de 5 ani am recitat cinci poezii şi am interpretat cinci cîntece. Asta era pretenţia mamei mele de la mine. Aşa a început totul... Îmi plăcea să mă urc prin pomi şi să cînt, să mă audă lumea, să fiu în atenţia tuturor. Împlini­rile pe care mi le-a adus activitatea mea artistică sînt foarte multe. Poate cea mai importantă dintre ele este aceea că mă re­cu­noaşte omul pe stradă şi că îmi cu­noaşte cîntecele.

Am lansat piese care au devenit emblematice pentru mine, cum ar fi «Radu mamii», «Crîşmăriţă din Buzău» şi atîtea altele. Am luat primul disc de aur din Ţara Ro­mânească. Aplauzele şi faptul că publicul îmi ştie cîntecele sînt cele mai valoroase aprecieri şi cele mai mari bucurii pentru mine. Este un lucru minunat. Nu cred că există cineva din ţara asta care să nu cunoască piesa «Radu mamii». Benone Sinulescu cîntă de 52 de ani! Dezamăgirile, de asemenea, sînt multe. Nu am participat la multe concursuri, dar şi cînd am participat am cîştigat.

Am fost laureat la Festivalul Mondial al Tineretului şi Stu­denţilor în 1962, lucru de care nu ţine nimeni cont şi nu are importanţă. Apoi, sînt foarte dezamăgit pentru că s-a desfiinţat cel mai mare ansamblu de folclor ro­mâ­nesc, «Ansamblul Ciocîrlia». A fost o crimă odioasă la adresa folclorului românesc. Noi avem muzicanţi extrem de buni, dar nu mai avem ansambluri. Altă dezamăgire este că nu se face o ierarhie a valorilor în ceea ce priveşte artiştii. Sînt perfecţionist şi niciodată nu am fost mulţumit de ceea ce am realizat. Sînt spaima inginerilor de sunet. De fiecare dată cînd realizez un album mă întorc de zeci de mii de ori, pentru că ascult acasă şi întotdeauna sînt nemulţumit.

Chiar dacă pare banal, îmi doresc doar sănătate: «De-i pace şi sănătate, omul le face pe toate!»“.

Împlinire

“Aplauzele şi faptul că publicul îmi ştie cîntecele sînt cele mai valoroase aprecieri şi cele mai mari bucurii pentru mine. Este un lucru minunat. Nu cred că există cineva din ţara asta care să nu cunoască piesa «Radu mamii»“
Benone Sinulescu, artist