Astăzi e ziua ta: Cătălin Zamfir

Profesor de sociologie, fost decan al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române, director al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), preşedintele Institutului Social Român, Cătălin Zamfir a împlinit ieri 70 de ani. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.

„De câte ori, de ziua mea, sunt întrebat‚ «cum te simţi?» sunt în­curcat. Ce să răspund? Normal: «bine, ca şi până acum».

Pentru mine, ziua mea nu a însemnat ceva dramatic. Este desi­gur un eveniment. Un prilej de a mă întâlni cu familia şi cu prietenii. Am avut şi un sentiment de jenă când, convenţional, sunt plasat în centrul atenţiei. Este un moment de a mă gândi şi la planurile de viitor. Când am împlinit 60 de ani, am fost impresionat când un grup de colegi-prieteni au adunat într-un volum câteva gânduri despre mine. De la un timp, am o oarecare reţinere. Parcă viaţa, din exterior, este umbrită de ceva. La 65 de ani un oarecare a ţinut să remarce: dar ce spune legea? Trebuie... Ce poate spune legea despre mine? Alţii au intervenit: ei, dar nu se aplică acea lege la el. O undă de tristeţe şi de solidaritate cu ceilalţi care sunt aruncaţi într-o asemenea situaţie penibilă.

Acum, la 70 de ani, da, bine, ca şi acum. Dar umbra revine. Dacă un altul, invocând iar o lege făcută de un prost ambiţios, ţine să aducă aminte tuturor şi mie: legea spune că ar trebuie să te simţi altfel; nu mai e cazul să faci planuri. Nu vrei să te duci să te plimbi în parc? Dar ce legătură este între mine şi timp? Eu sunt acelaşi şi, întrebat, sincer, sunt tentat să dau acelaşi răspuns. De ce alţii cred că eu ar trebui să mă simt de acum altfel decât până acum?

Am muncit mult. Şi m-am bucurat de rezultatele muncii mele. Poate că uneori am neglijat pe cei dragi, familia şi prietenii. Mărturisesc că am avut un fel de egoism al muncii. Nu foarte mult, dar, da, unele lucruri aş fi putut să le fac altfel. Poate...

Mi-am asumat o anumită responsabilitate moral-socială. De aceea am ales şi sociologia. Am crezut că pot să contribui cu ceva pentru ca lumea să fie mai bună. Că am încercat, sunt sa­tisfăcut. Ce a ieşit nu a depins numai de mine. Cred că fiecare dintre noi trebuie să se întrebe, nu numai o dată pe an, ci aproape în fiecare zi, ce faci tu pentru lume. Dar lumea se întreabă, măcar din când în când, ce face ea pentru noi toţi? Am impresia că noi, oamenii, suntem mult mai buni decât lumea pe care tot noi am făcut-o. Ce se întâmplă?    

Ce planuri am? Îmi face plăcere să lucrez. Acum e în lucru «Opţiuni pentru ieşirea din criză». Sper să fie gata spre sfârşitul anului un volum «Sociologia românească după 1944». şi ceva mai complicat. Când m-am gândit la trecut am avut un adevărat şoc. Am fost martor mai bine de ju­mă­tate de secol la istoria în care am trăit: fragmente de evenimente, de im­presii, trăiri şi reflecţii. O carte despre trecutul pe care l-am trăit şi des­pre viitorul pe care vreau să-l tră­iesc. Nu ştiu ce va ieşi şi dacă va ieşi.

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști

Acum pot spune că sunt optimist. Sunt convins: foarte curând lumea în care vom trăi, şi eu în ea, va fi mult mai bună şi va avea înţelepciunea să înveţe din negura în care încă mai suntem.”