Astăzi e ziua ta... Claudiu Istodor!

"Îmi doresc să am putere să fac bine" Apreciatul actor Claudiu Istodor împlineşte mâine 49 de ani! Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Momentele aniversare, de câţiva ani încoace devin mai triste, într-un fel. Toate se supun unei trageri de linie din ce în ce mai fatale, devin «ce am făcut în viaţă». Iar dacă Revelionul mai trece sub forma vreunei petreceri mai reuşite sau mai puţin reuşite, celelalte date fixe pun tot mai presant întrebarea ce-ai făcut tu, băiete, cu viaţa ta. Şi prea comod nu e. Dar mă iau bineînţeles cu muncile şi alte activităţi, aşa că suport şocul acestor tristeţi. Iată, trebuie să păşesc din vremea vacanţelor, între ele făcându-şi loc muncile de vară: vocile pentru o reclamă constantă a unor cărţi, cele care atrag atenţia la ce să vezi neapărat la o televiziune, câteva zile de filmare la un serial ce se va transmite la o altă televiziune, şi aşa am obţinut o excursie pe o insulă din Grecia, o săptămână la Marea Neagră, un festival de jazz în Munţii Banatului, 10 zile la Timişoara, unde nu ştiu dacă mai este acasă sau cuvântul ăsta defineşte Bucureştiul. Iată încă o criză de identitate, deoarece timpul petrecut în Timişoara - unde am fost născut şi educat - a devenit egal cu cel petrecut în Capitală...

Încerc să-mi fac planuri, în măsura în care ţin de mine, pentru teatru... Din păcate mai joc doar într-un spectacol la Teatrul Mic, unde sunt angajat, care se numeşte «Cum iubeşte cealaltă jumătate», e regizat de Sanda Manu, profesoara mea de la Institut, şi s-a jucat de peste 100 de ori... Tot din păcate nu sunt prea trist că nu particip în celelalte reprezentaţii ale sălii din sărindar. Poate s-o schimba ceva şi pe-acolo în anul ce vine (anul teatral, care e din septembrie şi până în iunie). Mai joc într-un spectacol la Târgu Mureş într-un teatru alternativ, cu un text excelent, un regizor minunat şi o trupă de actori cu care mi-e drag să vorbesc pe scenă. Se numeşte «Vestul singuratic» şi e o comedie irlandeză teribilă.

Toate părerile astea de rău nu întunecă deloc faptul că îmi place tare mult teatrul. Adică, aştept cu drag momentele în care sunt pe scenă în spectacol sau în repetiţii. Se întâmplă acolo, nu de puţine ori, o minune care te apropie de ceea ce numim creaţie, faţă de care zgura din jurul scenei nu mai contează.

De-aş fi eu ministrul Culturii aş depune mult efort să distrug agresivitatea, mârlănia şi miştocăreala din ceea ce se cheamă cultură - începând cu noul oraş, făcut după mintea şi prostul gust al unor proşti, sistemul instituţiilor de cultură româneşti, strâns legate de învăţământul artistic. Aş încerca să cenzurez televiziunile în efortul lor major de a se adresa populaţiei grobiene şi inculte a României. Şi, probabil m-aş certa cu colegii de cabinet pentru multe subiecte legate de ţara în care trăim. Mi-aş dori să văd cum fiul meu, Tudor, primeşte o statuetă Oscar. Şi filmul cu pricina să-mi placă.

Mi-aş dori să locuiesc într-un Bucureşti curat şi civilizat. Să ajung în multe locuri din lumea asta mare. Să conteze ceea ce fac şi eu. Să merg cu bicicleta mai mult decât o fac şi să nu fiu aproape singur pe pistele amenajate pe trotuare, să merg pe platoul din Bucegi fără să dau de călători în pantofi şi sandale cu toc. Să am o casă la munte, să am putere să fac bine."