"Astăzi e ziua ta..." Coca Bloos

Inainte de a deveni actriţă de teatru, a fost ziaristă. Pentru rolul Elenei Ceauşescu din spectacolul "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", rol pe care iniţial n-a vrut să-l accepte, a fost nominalizată la Premiile UNITER pentru cea mai bună actriţă in rol principal. Coca Bloos implineşte astăzi 61 de ani.

Inainte de a deveni actriţă de teatru, a fost ziaristă. Pentru rolul Elenei Ceauşescu din spectacolul "O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu", rol pe care iniţial n-a vrut să-l accepte, a fost nominalizată la Premiile UNITER pentru cea mai bună actriţă in rol principal. Coca Bloos implineşte astăzi 61 de ani.


"Vreau ca sufletu-mi să nu se rideze"
"Toamna este vie şi plină de bucuria pe care ţi-o dau festivalurile. Am spectacole la Teatrul Mic, unde funcţionez, dar şi colaborări la Teatrul Odeon, Bulandara şi Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ. De asemenea, mă pregătesc pentru festivalul de la Alba-Iulia, unde voi avea un spectacol.

Deviza mea in viaţă şi in artă poate fi descrisă de expresia: e = mc pătrat. Cu alte cuvinte, să găsesc măsura şi proporţia care mă duc la echilibru, atăt ca om care funcţionează in societate, căt şi pe scenă.
Am fost optimistă, plină de viaţă, am răs, am iubit enorm oamenii, am avut iubiri şi acum aştept să văd ce am realizat, fiind aşa cum spuneam inainte.

Bunul Dumnezeu a fost darnic cu mine, m-a ocrotit tot timpul, mi-a pus măna asupra capului şi ii mulţumesc pentru tot ceea ce mi-a dat. Bucuria de a trăi, dragostea pentru oameni, optimismul, toate acestea m-au dus către teatru, şi nu alte gănduri, pentru că generaţia mea nu a fost prea «emancipată». Vreau să spun că nu am premeditat intrarea mea in lumea teatrului.

Nu am trăit degeaba. Am făcut ceea ce mi-a plăcut să fac şi de aceea sunt un om fericit. In carieră nu am nici un regret. Am primit exact căt a trebuit să primesc. Am fost şi sunt mulţumită şi recunoscătoare şanselor pe care le-am primit, intălnirilor cu regizorii şi partenerii pe care i-am avut. Datorită lor eu sunt ceea ce sunt. Regretul meu este că nu am copil.
Dacă aş putea reintoarce timpul, nu aş mai face teatru. Aş face asistenţă socială, pentru a fi mai apropiată de tineri, de copii, pentru a face mai mult pentru cei din jur. Pentru ca ajutorul meu să fie mai direct, mai imediat, mai concret. Teatrul este o experienţă parcursă. Ştiind şi avănd cunoştinţe despre această experienţă, care a fost extraordinară, aş alege altceva dacă aş avea această şansă.

Imi doresc ca oamenii din jurul meu să fie sănătoşi atăt la trup, căt şi la minte, pentru a fi şi eu aşijderea lor. Să incerc, dar să şi izbutesc ca sufletul să-mi rămănă tot tănăr, să nu se tumefieze, să nu se creponeze şi să nu se rideze. Ridurile işi au locul şi chiar farmecul lor, de ce nu, pe chip. Să fiu «chinuită» de nevoia de a-mi menţine mintea trează, atentă, vigilentă şi energică, să găsesc dreapta măsură, puterea de a lua deciziile in viitorul apropiat şi puterea de a-i ajuta pe cei din jurul meu atăt căt imi stă in putinţă in evoluţiile lor."