"Astăzi e ziua ta..." - conf. dr Constantin Găucan

"Am hotărît să fiu un om liber, să nu stau cu mîna întinsă la pomana Guvernului! Am hotărît să lupt, să creez, să risc, să cîştig,să pierd, să construiesc, pentru ca la sfîrşit să pot spune: toate acestea cu ajutorul lui Dumnezeu le-am făcut", mărturisea conf. dr Constantin Găucan. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

"Am hotărît să fiu un om liber, să nu stau cu mîna întinsă la pomana Guvernului! Am hotărît să lupt,să creez, să risc, să cîştig,să pierd, să construiesc, pentru ca la sfîrşit să pot spune: toate acestea cu ajutorul lui Dumnezeu le-am făcut", mărturisea conf. dr Constantin Găucan. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!

"Şi cel mai lung drum începe cu primul pas"

"În preajma aniversării mele voi fi la mine, la Vălenii de Munte, unde am o fîneaţă pe un teren de aproape 1 ha şi va trebui să protejez un «colţ dendrologic» plin de flori de cîmp: sînziene (se apropie şi «noaptea de sînziene»), margarete şi «sîngele voinicului». Cositul fînului reprezintă o bucurie şi o relaxare pe care le aştept în fiecare an în preajma zilei mele de naştere, este un semn al perenităţii, al rădăcinilor mele bine înfipte în pămînt.

Stomatologia a venit păşind uşor în spatele meu încă de la şcoala primară, cînd sculptam în bucăţi de cretă diverşi voievozi din cartea de istorie sau modelam din pămînt galben pe malul Teleajănului tot capete, de data asta, după cartea de istorie antică (filozofi, zeiţe greceşti sau romane). Stomatologia este o artă a sculpturii miniaturale şi se leagă de fizionomia omului. Fratele meu deja proaspăt absolvent de Medicină m-a sfătuit să fac stomatologia (probabil să scape de un viitor concurent, sîc!).

Mă consider un norocos, un om căruia Dumnezeu i-a întredeschis întotdeauna o poartă pe care dacă erai pregătit o deschideai şi intrai. De unde probabil şi vorba: Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune şi în traistă. Am acceptat astfel conştient toate provocările pe care mi le-a pus Cel de Sus în drumul meu.

Mi-a rămas de-a lungul vieţii o frază spusă de o mare personalitate a medicinei: «profesor» mă fac pacienţii pe care îi tratez, şi nu diploma de atestare de pe perete (mă văzuse necăjit, deoarece nefiind membru PCR nu aveam şanse să promovez dincolo de un «bătrîn asistent universitar» cum mă consideram eu la 35 de ani. Ca şi o altă vorbă spusă de (îl deconspir!) profesorul Maliţa, că «voi fi cineva» cînd pe cartea mea de vizită va scrie numai «Constantin Găucan».

Politica am considerat-o tot o «provocare». În mintea mea credeam că pot face mult mai mult bine, pentru oameni şi corpul medical, decît ca simplu doctor şi dascăl. N-a fost aşa. Mi-a rămas o singură speranţă: de a face să treacă un proiect legislativ, în această toamnă, care să permită bolnavilor «terminali» o trecere decentă în lumea de dincolo cu ajutorul unor psihologi şi preoţi special pregătiţi să facă trecerea uşoară spre o lume mai bună, în nişte instituţii pregătite să primească astfel de bolnavi.

Am considerat întotdeauna că, dacă vrei să faci ceva în viaţa profesională, singura care te împlineşte total, sacrificiile sînt inerente şi nu pot fi întotdeauna cuantificate. Dacă ar fi să fac un bilanţ al reuşitelor şi nereuşitelor, sigur reuşitele îmi umplu viaţa: doi copii extraordinari în meseriile lor, băiatul mă urmează în profesie, iar fata se ocupă de marketingul pe jumătate de glob a unui departament al firmei «Procter and Gamble». Ambii sînt în România. Am cunoscut şi mă bucur de prietenia aproape la 1/3 din medicii stomatologi din ţară care au urmat cursurile de perfecţionare de la Bucureşti sau cele itinerante prin aproape toate capitalele de judeţ. Am format aproape 2.000 de tehnicieni dentari pentru mileniul III în Colegiul de tehnică dentară pe care l-am făcut în anul 1990 şi pe care-l conduc de atunci. Ca dezamăgire (tristeţe) a fost comportamentul unor «buni colegi» care au încercat să compromită fără nici un fundament ştiinţific, fără nici un studiu serios cel mai drag produs al vieţii mele profesionale, aliajul Gaudent, care timp de 19 ani a rezolvat marile probleme sociale ale stomatologiei româneşti şi va rezolva încă mulţi ani de aici încolo. Un aliaj apropiat Gaudentului scos de americani după 10 ani de la brevetul meu a fost denumit de ei «aliajul mileniului III». A trebuit să parcurg din nou de data asta normele CE care au validat din nou calitatea aliajului. Aştept ca după acest lucru Ministerul Sănătăţii să facă reparaţia morală pe care o aştept de trei ani.

Privind în urmă, cu bune şi rele, mă felicit că am citit din tinereţe din filozofia chineză, care spune undeva că şi cel mai lung drum începe cu primul pas, iar de la indieni şi Mahatma Ghandi că timpul şi «lupta pasivă» dau întotdeauna cîştig de cauză adevărului şi valorilor. M-am rugat întotdeauna ca Dumnezeu să-mi păstreze bucuria muncii, a creaţiei şi a dragostei de oameni.

Ca o împlinire a împlinirilor aş vrea ca după restaurarea Bisericii Sfîntul Nicolae Tabaci, din Văleni, ctitorie a strămoşilor mei, să obţin bani să restaurez şi clopotniţa peste care au trecut trei mari cutremure, să stau acum de ziua mea sub tei înfloriţi care umbresc mormintele alor mei şi să spun «Dă Doamne odihnă neodihnitului»".