Astăzi e ziua ta: Corneliu Leu

Meritul sau in cultura si arta romaneasca este incontestabil. Scriitor, dramaturg si regizor de film. Fondator al mai multor organizatii social-culturale printre care, filiala din Constanta a Uniunii Scriitorilor. Cu o activitate culturala impresio­nanta, sarbatoritul nostru, Corneliu Leu a primit numeroase premii si distinctii. Astazi implineste 79 de ani. La multi ani!

'Fiind un optimist, ma consolez cu gandul ca am glumit destul si de abia la varsta asta am ajuns sa renunt la umor. Dar, pretinzandu-ma si destul de lucid, imi dau seama ca nici semn de glorie acesta nu este. Din pacate, nu e vorba numai de mica glorie pe care mi-am facut-o prin perseverenta mea rubrica «In gura leului», unde imi permiteam sa glumesc pe seama tuturor stangaciilor, manariilor si chiar escrocheriilor politice. Ei bine, m-am trezit in fata situatiei de a nu-mi mai permite sa glumesc.

Si, pe masura ce tara a inceput sa numere guvernele Boc, iar notiunea de Presedinte al ei sa se confunde cu persoana care-i minte si ii injura cetatenii, am renuntat si eu la glumeata mea rubrica, tragandu-ma de maneca si spunandu-mi ca lucrurile sunt grave, deoarece cu prostia si reaua intentie nu e de glumit. Ba chiar m-am admonestat si mi-am atras atentia ca nu-i permis s-o duci asa, intr-o veselie, cand te confrunti cu niste nechemati fatidici pentru societatea careia si tu te adresezi. E sacrificiul meu constient, a carui ofranda sper sa ajunga acolo unde trebuie si sa-i mantuiasca Dumnezeu pe romani de o asemenea incapabila golanie care-i guverneaza. Renunt la glume si nu-mi mai permit nici un fel de zambet, nici chiar cel cinic, in fata grijilor si tristetii funciare aduse de astia!', ne povestea remarcabilul om de cultura.

'Desigur, nu pot sa nu raspund amabilei invitatii a domnisoarei Ramona Vintila care, de ani si ani imi ofera si imi rezerva cu eleganta gratie acest loc festiv in paginile Jurnalului National. Si, totusi, o fac in indoiala unei intrebari pe care mi-o pun si o pun, nu generoasei redactoare a acestei pagini ci diriguitorilor gazetei. Care, colegial, evita in mod consecvent momentele nefestive din colaborarea mea, atunci cand am un punct de vedere nu neaparat despre mine si nu legat de nostalgia anilor, ci despre jalea societatii romanesti asezata sub zodia unor nulitati politice care o duc de rapa si despre greata acestor cei mai recenti ani, produsa de o guvernare incapabila, iresponsabila si de rea credinta fata de natiune. Nu inteleg de ce aceasta gazeta care se doreste independenta, are nevoie numai de festivisme in ceea ce ma priveste (sau, poate, in ceea ce ii priveste pe cei care merita o adresare nu festiva, ci invectiva) iar, in zilele banale ale durerii noastre, cu aceeasi eleganta gratie, fenteaza orice incercare a mea de a pune punctul pe «i» sau, poate pe «b» si, in ori ce caz pe «e» si pe «j», care vin de la escroci si jigodii.

Sunt pareri de care raspund sub semnatura si, in legatura cu care, n-am incercat niciodata sa fac pe cineva copartas; iar domnii care tenteaza sa mi le amputeze ar trebui sa-si dea seama ca, prezentand un om ca mine numai festiv, fara ideile de fond care il reprezinta, este, daca nu o culpa precum violul, cel putin o impolitete ca si cum ar lasa o doamna ministru fara chiloteii pe care si-i expune.

Facandu-mi mie asta la o asemenea varsta, chiar ca nu inteleg ce ar mai avea de vazut daca ma dezbraca de... idei.'