Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Academicianul Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei Române, împlineşte mâine 77 de ani. La mulţi ani!
„Vă mărturisesc că sunt bucuros şi onorat de constanţa Jurnalului Naţional pentru nominalizarea mea în rubrica «Astăzi e ziua ta». Vă mulţumesc respectuos.
Perioada care s-a scurs de la ultima nominalizare a zilei mele de naştere, în anul 2009, aş caracteriza-o prin patru evenimente majore.
1. Alegerea mea în Adunarea Generală a Academiei Române, la data de 27 aprilie 2010, ca vicepreşedinte al acestui prestigios forum. Alegerea mă onorează, dar mă şi obligă, pentru mine având şi o semnificaţie aparte; singurul agronom care a ocupat această înaltă funcţie a fost academicianul Gheorghe Ionescu Şişeşti (1958-1963), creatorul cercetării ştiinţifice agronomice instituţionalizate din ţara noastră prin înfiinţarea (în 1927) Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR), institut în care în 1957 mi-am început activitatea ca şi cercetător stagiar, precum şi faptul că am obţinut numărul cel mai mare de voturi dintre cei 13 academicieni care au candidat pentru ocuparea funcţiilor de conducere în Academia Română.
2. În calitatea de preşedinte al «Centre International des Engrais Chimique» (CIEC), forum ştiinţific înfiinţat în anul 1933 de reputaţi specialişti din 29 de ţări din cele cinci continente, am organizat la Bucureşti, împreună cu Institutul de Pedologie şi Agrochimie, cel de-al 15-lea Congres Mondial pentru Îngrăşăminte în perioada 29 august-2 septembrie 2010, congres care s-a bucurat de un succes deosebit. Mărturisesc că sunt extrem de bucuros pentru reuşita acestui congres, pentru că România a făcut parte din cele 29 ţări care au participat la fondarea acestui prestigios Forum ştiinţific Internaţional în 1933, reprezentanţii ţării noastre fiind iluştrii cercetători acad. Gheorghe Ionescu Şişeşti şi prof. Teodor Saidel. În anii '70, acad. David Davidescu a fost membru în Consiliul de conducere al CIEC.
După 15 ani de activitate ca preşedinte al CIEC, ales prin vot secret la Adunarea Generală CIEC de la Viena (1995) şi reconfirmat în funcţie la Congresele Mondiale pentru Îngrăşăminte de la Ghent, Belgia (1997), Beijing, China (2001), şi Chiang Mai, Tailanda (2006), la Congresul din Bucureşti am solicitat retragerea mea din funcţia de preşedinte CIEC, această funcţie fiind atribuită prof. Ewald Schnug din Germania.
3. Pentru a contribui la revigorarea agriculturii României, la eliminarea decalajelor existente între nivelul recoltelor obţinute în ţara noastră şi în ţările UE, pentru a pune în valoare potenţialul real de care dispune agricultura românească, am organizat la data de 26 noiembrie 2010 la Academia Română, în colaborare cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti (ASAS) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Dezbaterea Naţională «Agricultura României – prezent şi viitor». În cadrul dezbaterii au fost prezentate «Starea agriculturii României», precum şi viziunea cercetării ştiinţifice şi producătorilor agricoli pentru ca agricultura României să devină durabilă şi performantă, competitivă cantitativ şi calitativ cu realizările din ţările UE.
Citește pe Antena3.ro
4. Anul trecut m-aţi întrebat, stimată doamnă Ramona Vintilă, dacă regret ceva? Vă spuneam atunci că regret faptul că, cu toate eforturile depuse, până la încheierea mandatului meu de preşedinte al ASAS la data de 10 decembrie 2009, nu au fost finalizate propunerile de modificare a Legii 45/2009, pentru ca aceasta să poată fi aplicată în conformitate cu modificările legislative existente. Prin aprobarea în Parlament a modificării Legii 45/2009 la data de 7 decembrie 2010, regretul de atunci s-a transformat acum într-o mare bucurie. Sper din tot sufletul ca această nouă lege să transforme raza de speranţă a comunităţii ştiinţifice agronomice într-o pârghie puternică pentru reconstrucţia şi revitalizarea cercetării ştiinţifice din agricultura României, cercetare care să contribuie la progresul agriculturii şi la prosperitatea producătorilor agricoli şi a tuturor consumatorilor de produse agroalimentare, motiv de aleasă satisfacţie pentru «sărbătoritul de astăzi».
Viitorul producţiilor agricole depinde de respectul şi grija pe care le vom acorda pământului, «sănătăţii acestuia», rezervelor sale în elemente nutritive şi apă, domeniu de bază al activităţii mele de cercetare ştiinţifică timp de 53 de ani, în care cred că mi-am făcut datoria. Rezultatele cercetărilor proprii sunt cunoscute în ţară şi în lume. Ce pericol poate fi mai mare pentru omenire, pentru viitorul unei agriculturi durabile şi performante decât degradarea solului, indiferent de căile şi mijloacele prin care se produce această degradare?
În încheierea acestui interviu, nu pot să nu mărturisesc că mari satisfacţii vin din partea familiei mele; soţia, cei doi copii şi trei nepoţi reprezintă cel mai preţios dar al naturii şi o sursă constantă de bucurii şi satisfacţii.
Mă întrebaţi dacă ar trebui să o iau de la capăt aş schimba ceva din viaţa mea? Răspunsul este categoric nu referitor la profilul «meseriei» mele, pentru că mi l-am ales încă din copilărie şi i-am dăruit întregul devotament cu pasiune şi energie. Acelaşi categoric nu şi în ceea ce priveşte viaţa de familie; ce satisfacţie poate fi mai mare decât aceea de a-i vedea mulţumiţi cu ceea ce fac şi cu ceea ce au.”
