Astăzi e ziua ta: Doina Dumitrescu-Ionescu

Si-a dedicat intreaga viata, din primul an de studentie pana in prezent, adica 42 de ani, studiului tratatelor de medicina, operatiilor reconstructive si in ultimii 32 de ani Microchirurgiei Reconstructive - introdusa si dezvoltata in toate cele 6 ramuri internationale in Romania. Profesor universitar doctor Doina Dumitrescu-Ionescu si-a sarbatorit ieri ziua de nastere. Jurnalul national ii ureaza "La multi ani!'

"Doina Dumitrescu-Ionescu traieste aceste timpuri asemanator cu partea din acei locuitori ai Romaniei care incearca sa munceasca; mentine in functie o sectie clinica cu profil chirurgical in conditii de deficit major general, deficit comparabil cu o boala grea, cronica, de peste 40 de ani, in care se face cate o ordine punctuala de scurta durata, haotic, fara a cauta cauza faptului ca ansamblul unui ceasornic elvetian lipseste. Traieste stiind ca lipseste conceptia, principiile, scheletul, directia, privirea de ansamblu, globalul. Traieste pe teren instabil. Incearca sa mentina spiritul tanar si optimismul echipei chirurgicale, imbatranita prematur de prea multe situatii injuste de nesiguranta si umilinta in viata; incurajeaza si sustine orice initiativa constructiva de durata; incearca sa mentina in continuitate dorinta acestora de a face cercetare intr-o situatie neprielnica cercetarii; incearca sa scoata cei mai buni specialisti in domeniu; incearca sa transmita studentilor mesajul al specialitatii si nu al artificialului . Incearca sa mentina treaza starea de constienta, de constiinta, participare, umanul echipei, pentru ca echipa sa ramana neincovoiata si capabila sa-si priveasca cu mandrie viata. Incearca, impreuna cu echipa ei, sa faca zilnic educatie sanitara unei bune parti dintre pacienti suparati si pe apa si sapun. Cum poate trai un om, cand in jur vede o multime de fete naucite?

Doina Dumitrescu Ionescu este o persoana care, de cand se stie, stie ca a vrut sa devina medic. De la varsta mica, primii 4 ani de scoala, eram cu trusa de prim ajutor pentru copiii strazii mele. La 11 ani am fost anuntati ca tata mai traieste 6 luni cu ¼ din plamanii lui, dintr-o eroare chirurgicala; l-am ingrijit 37 de ani pentru ca el mi-a dat cei 7 ani de acasa, el a fost cel care a vrut sa ies om, atat. Experienta aceasta m-a facut sa inteleg drama traita de o familie care are o problema grava medicala si diferenta daca medicul are onoare. Mi-am dedicat intreaga viata, din primul an de studentie pana in prezent, adica 42 de ani studiului tratatelor de medicina, operatiilor reconstructive si in ultimii 32 de ani Microchirurgiei Reconstructive: introdusa si dezvoltata in toate cele 6 ramuri internationale in Romania.

Am recladit de la <0> cele 5 locuri in care am fost nevoita sa ma mut. Am creat pentru Romania, prin Microchirurgia Reconstructiva (MR) practicata global, nu ca : Scoala de maini/picioare amputate dupa criterii internationale si adaptate specificului local, dar si concluziilor personale; scoala unde intra nervii periferici, dar si plexul brahial; scoala ; scoala ca nu ai voie sa inveti in afara unui laborator de microchirurgie pe animal de experienta in care iti pui la punct tehnica microchirurgicala vasculara, a nervilor, limfaticelor, etc sa verifici daca ai potential de rata de succes de peste 90% a anastomoszelor vasculare (diametru 0,2-0,5mm) si a coaptarilor de nerv periferic; Miscellaneous: am creat legatura intre MR si ortopedie (in necroza avasculara de cap femural la Spitalul Colentina cu Dr. Fundulea) si obstetrica prin microchirurgia reconstructiva a tubei uterine pentru sterilitatii feminine (cu Prof. Dr. Dan Alexandrescu).

Prin munca depusa, Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti si Romania se numara printre putinele locuri din lume in care se practica curent, fluent, global, conceptual MR cu categoriile mentionate in primii 10 ani ai pioneratului lumii in Microchirurgia Reconstructiva (1980-1989), timp din care am dezvoltat in paralel cercetarea, invatamantul/specializarile. Am dezvoltat scoala de microchirurgie reconstructiva din Romania, am peste 60 de , am dezvoltat si mentinut cercetarea in Microchirurgia Reconstructiva, am ajuns la concluzii anterior necunoscute sau mentionate in literatura de specialitate a lumii. Pe plan social national impactul a fost net, clar, indiscutabil. S-a ajuns din primii pasi sa se transforme un pacient cu handicap major neuromotor periferic postraumatic, exclus profesional, social, familial pana la momentul MR, intr-un pacient sanatos, apt de munca, cu o viata normala ca si cand aproape nimic nu s-a intamplat, cu recuperari care, vazute de cei cu experienta, pareau incredibile.

Viata de medic in Romania? Inseamna sa intelegi ca traiesti intr-o tara anormala, in care populatia nu se oboseste sa judece sau decide stramb si fara perspectiva gandului, in care cartea nu-ti aduce respectul si atunci trebuie sa ai un munte de respect, tu fata de tine. Inseamna sa intelegi obiceiul statului din ultimii 40 de ani de a impinge cu buna stiinta medicul la a lua . Sa intelegi ca actul in sine nu poate duce la nimic bun de nici o parte. Inseamna ca daca nu-ti faci profesia cu toata fiinta, nu ai ce cauta in ea. Inseamna ca trebuie sa fie foarte clar pentru tine ce alegi din putinele alegeri pe care le ai de facut: sa ramai intreg, sa ai coloana dreapta, sa poti privi un om in ochi, gandind ca ai facut tot ce se putea face, chiar daca ai ales sa traiesti intr-o tara in care cu un medic se sterge pe jos din toate punctele de vedere in orice clipa si mai ales daca indrazneste sa fie bun. Sa faci cercetare, desi sunt numai momente de bilant in care se solicita. Sa faci invatamant in care sa faci intr-un fel in care empatia sa invaluie pe nesimtite samburele fiecarui medic. Sa poti indura singuratatea; pentru ca daca nici colegii tai nu inteleg atitudinile tale, ce sa astepti de la restul societatii?

Incerc sa transmit studentilor mei responsabilitatea actelor, sa fie atenti daca au cei 7 ani de acasa, daca nu, sa renunte, sa fie de caracter pentru ca daca au asta si nu suporta minciuna, totul va fi in general valabil; si ca medicina nu se invata dupa ureche, presupune sa ajungi sa nu mai poti fara sa studiezi chiar toata viata; dar ca pana atunci, nu este simplu, iti trebuie autodisciplina, autocontrol ca la un sportiv de performanta, doar ca un medic trebuie sa fie campion in fiecare zi la fiecare caz. Si ca este important ca fiecare sau macar dintr-un grup mai mare sa existe cate unul care realizeaza pasul spre viitor.

Impliniri? Am reusit inca sa raman dreapta, sa realizez pentru o tara ceva foarte important impotriva vointei ei, un pas gigant, (macar cat a realizat Nadia, Nastase,) ca m-am ridicat de cinci ori de jos de unde am fost pusa si am recladit totul in ciuda a tot si toate. Ca nu au inteles ce am facut si mai ales nu au avut nici un respect de sine.

Da, daca as avea acum varsta la care sa-mi aleg drumul in viata, as alege aceeasi profesie, in aceeasi masura, dar in nici un caz in aceasta tara.

De la noul an de viata imi doresc sanatate si un timp in alta tara.'