Orientul Mijlociu, Ucraina, Sudan sau Sahel sunt câteva dintre cele cel puţin 59 de conflicte care rămân deschise pe mapamond.
Potrivit Institutului de Cercetare a Păcii din Oslo (PRIO), acest bilanţ înregistrat în 2023 şi dat publicităţii în iunie anul acesta, marchează o tendinţă ascendentă ca urmare a unei combinaţii de elemente între care se regăsesc sfârşitul logicii blocurilor din perioada Războiului Rece, perioada dificilă prin care trece democraţia în multe părţi ale lumii şi limitele structurilor create după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a asigura pacea în lume.
Numărul persoanelor strămutate forţat a atins un număr fără precedent de 130 de milioane în mai 2024, potrivit ONU, care a înregistrat o creştere a victimelor civile cu 72% în 2023, bilanţ încă neactualizat pentru 2024, dar care prezintă o tendinţă de creştere în mai multe conflicte.
Cheltuielile militare sunt la apogeu, dublându-se de la 1,2 trilioane de dolari în 2000 la 2,4 trilioane de dolari în 2023, potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI).
Inventarul armelor nucleare în ianuarie a fost estimat la 12.121 de focoase, aproximativ 9.585 în arsenale militare pentru utilizare potenţială, dintre care 3.904 sunt desfăşurate cu rachete şi avioane, cu 60 mai mult decât în urmă cu un an, conform SIPRI.
Indicele de intensitate a conflictului (CII), realizat de Verisk Maplecroft, publicat în noiembrie, indică faptul că s-a trecut de la un procent de 2,8% din suprafaţa globului afectat de conflicte în 2021 la 4,6% în 2024, în creştere cu 65% şi afectând echivalentul a 6,15 milioane de kilometri pătraţi.
Institutul precizează că "lumea a devenit mai instabilă în ultimii 17 ani, cu o creştere substanţială a instabilităţii politice, a numărului de conflicte, a deceselor şi a demonstraţiilor violente".
Sfârşitul ordinii mondiale postbelice, o lume deschisă multilateralismului cu trei actori majori: Statele Unite, Rusia şi China, şi creşterea influenţei puterilor medii în Orientul Mijlociu descriu o lume care se confruntă cu o realitate diferită de ieşirea din acorduri după cel de-al Doilea Război Mondial.
"Multilateralismul ne-a dus la multe conflicte, pentru că în acea anarhie, în acel haos, toată lumea încearcă să îşi găsească alianţe şi, în cele din urmă, apare celebra dilemă de securitate: eu mă reînarmez, dar prin această reînarmare, tu te reînarmezi şi are loc o escaladare", a declarat pentru EFE directorul Institutului Spaniol de Studii Strategice (IEEE), generalul Victor Bados.
Instituţiile postbelice, în special cele de pace, arhitectura de justiţie care a apărut în ultimii ani, precum Curtea Penală Internaţională şi forumurile internaţionale de discuţii nu reuşesc să împiedice războaiele, iar conflictele se înmulţesc de la an la an.
Conflictele care se petrec în prezent nu au un caracter surprinzător, a subliniat directorul IEEE, aşa cum s-a întâmplat în 2001, cu atacurile asupra turnurilor gemene din New York. Acestea sunt, în mare parte, conflicte închistate, care explodează în mod neaşteptat, o descriere ce s-ar potrivi atât pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina, cât şi în Orientul Mijlociu. Vorbim de conflicte închistate atunci când se perpetuează o situaţie în care niciuna dintre părţile implicate într-un conflict nu reuşeşte să o învingă pe cealaltă, existând un echilibru de forţe şi o persistenţă în a menţine, cu orice cost, dezacordul (n.r.)
"Conflictul are întotdeauna un scop politic. Dacă nu suntem capabili să rezolvăm problema politică care a provocat conflictul, vom închista acel conflict şi el nu va fi rezolvat", a afirmat Victor Bados, dând ca exemplu cazul Orientului Mijlociu.
Conflictele au cunoscut o renaştere după 2011, odată cu primăverile arabe şi degenerarea protestelor din Siria într-un război civil. Însă punctul de cotitură s-a produs la jumătatea acestui deceniu, eveniment ce poate fi asociat cu invazia rusă în Peninsula Crimeea, războiul civil sirian şi, în alt plan, odată cu apariţia organizaţiei Stat Islamic în Orientul Mijlociu.
"La începutul anului 2000, lumea era destul de paşnică şi apoi s-a întâmplat ceva în jurul anului 2015, când vedem o creştere a conflictului din Siria", a declarat pentru EFE Siri Aas Rustad, directoare de cercetare la PRIO.
În opinia lui Rustad, în mod obişnuit apăreau "ocazional conflicte grave", dând drept exemple Afganistanul sau sfârşitul grupului armat Tigrii Tamili din Sri Lanka, însă, în ultimii ani, mai multe astfel de tipuri de conflicte au avut loc simultan.
"Ceea ce se vede, mai ales în ultimele zile (referitor la Siria) este că aceste conflicte sunt legate", spune ea.
"Există o altă tendinţă pe care o vedem la nivel global, şi anume declinul democraţiei", a adăugat Siri Aas Rustad.
Sunt locuri pe planetă, cum ar fi Africa, unde factori militari şi economici, la care se adaugă interesele marilor puteri ce concurează pentru minerale preţioase şi resurse, fac ca aceste simptome să fie mai evidente.
"Cred că Occidentul pierde în Africa. Mali era un punct de referinţă pentru organizaţiile internaţionale, dar acestea au plecat şi, probabil, că asta are de-a face cu Rusia, care este capabilă de ceva mai atractiv", a afirmat Rustad, subliniind creşterea influenţei ruse. AGERPRES