"Astăzi e ziua ta..." - Emil Grădinescu

"Atunci când eşti călare de fapt eşti pe jos..."
A fost tot timpul de părere că, atunci când îţi pui ceva în cap şi vrei cu adevărat să faci ceva, cu siguranţă reuşeşti. A vrut să devină comentator sportiv. A vrut să fie ceea ce este acum şi s-a zbătut pentru asta.

"Atunci când eşti călare de fapt eşti pe jos..."
A fost tot timpul de părere că, atunci când îţi pui ceva în cap şi vrei cu adevărat să faci ceva, cu siguranţă reuşeşti. A vrut să devină comentator sportiv. A vrut să fie ceea ce este acum şi s-a zbătut pentru asta.

Emil Grădinescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!". "De mic tatăl meu m-a îmbolnăvit de... sport, fiind la rândul său sportiv (făcuse gimnastică) şi ofiţer de armată. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de un fragment din copilărie... de fiecare dată când tata era acasă, sâmbăta şi duminica, făceam înviorare de dimineaţă cu geamul larg deschis. Acesta a fost începutul. Uşor, uşor m-am simţit dependent de sport: jucam fotbal în curtea blocului, mai târziu am făcut gimnastică la un nivel cât de cât performant. Nu am fost un mare talent, de aceea nici nu am ajuns mai departe. Practic, de la tata vine aplecarea mea pentru sport, bucuria de a face sport şi totodată de a urmări sportul.

CALITĂŢI
Fără să mă laud, cred că un comentator sportiv are nevoie de o combinaţie de calităţi destul de rară. Ai nevoie de noroc şi trebuie să fii născut pentru aşa ceva. Trebuie să ai o minte organizată, să vorbeşti româneşte bine, să fii dependent de sport, nu să-ţi placă, şi să ai mereu «cuiul înroşit» în tine pentru a te perfecţiona continuu.

AMBIŢIE
Modelul meu în meseria asta este comentariul englezesc, acea combinaţie de pasiune cenzurată, aroganţa aceea
britanică şi, bineînţeles, cunoştinţele sportive. Când voi ajunge să mă apropii măcar de toate acestea poate că o să fiu mulţumit. Sau poate nici atunci. În momentul în care îţi atingi un obiectiv nu e bine să crezi asta. În realitate nu l-ai atins – atunci când eşti călare de fapt eşti pe jos! Câteodată mă întrebam ce aş fi făcut dacă nu ar fi fost meseria asta. Probabil că aş fi reuşit, că aş fi fost un tip la fel de serios, dar viaţa mea nu ar fi avut farmecul şi lumina de acum, profesional vorbind. Ce aş fi fost? Ce mai rămâne
în afara meseriei acesteia care, după părerea mea, este fascinantă.

CUMPĂNĂ
Cel mai cumplit moment prin care am trecut a fost cel când era să mor. Aveam 7 luni. M-am îmbolnăvit şi mama a stat alături de mine câteva luni în spital, unde a slăbit vreo 30 kg... pe vremea aceea se murea mai repede în spitale. Îmi doresc să fiu sănătos, atât eu, cât şi familia mea. Dar mai ales îmi doresc să fiu iubit, pentru că restul... se cumpără."