Astăzi e ziua ta... Florin Dumitru Mihălţan!

"Pacientul primează în faţa tuturor" Profesorul universitar Florin Dumitru Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie, şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".

"De obicei, ziua mea de naştere este o zi lucrătoare, de fapt ea cade într-o zi de luni. În calitate de preşedinte al Societăţii Române de Pneumologie, am foarte multe proiecte, conferinţe, simpozioane la care particip sau unde împreună cu colegii dezbatem teme de actualitate în domeniul specialităţii noastre. Concret, pregătesc o a doua conferinţă de pneumologie româno-maghiară, o conferinţă a mai multor specialităţi care să focuseze mai multe boli cronice respiratorii.

Sunt un transilvănean sibian mândru de originea sa, rătăcit într-un Bucureşti cu alte reguli decât cele învăţate de mine la şcoală, care m-a adoptat din cauza dorinţei de a profesa la un nivel pe care localitatea mea de baştină, din păcate, nu-l putea oferi. Aici, în Capitală, am urcat toate treptele universitare şi, în prezent, activez ca profesor de pneumologie la UMF Carol Davila.

Am învăţat că pacientul primează în faţa tuturor. El este cel care trebuie întotdeauna ascultat, încurajat, liniştit, indiferent de câte obstacole întâmpinăm, în continuare, cu ştiinţă sau neştiinţă, de multe ori şi din cauza unor insuficienţe ale sistemului. Sunt mulţumit că am realizat primul cabinet din ţară de consiliere a fumătorului, că am lansat somnologia românească pe turnantă europeană, că am înfiinţat un nucleu de asitenţă la domiciliu a pacientului respirator şi că am raportat primele rezultate în privinţa asistenţei prin ventilaţie noninvazivă a pacienţilor cu insuficienţă respiratorie cronică. Dezamăgiri am la fel de multe, începând de la această imixtiune inimaginabilă, până acum, a politicului în medicină până la multiplele nerealizări în domeniul promovării pneumologiei, o specialitate cu deschidere europeană, dar care nu este recunoscută încă oficial la noi în ţară.

Mă felicit că nu am intrat în politică, că m-am dedicat mai mult scrisului nu doar cel pur medical, dar şi cel cu iz jurnalistic şi că am încercat să-mi păstrez jaloanele educaţionale nemţeşti trasate în copilărie la şcolile de acasă. Mustrările principale sunt legate de acest val de sarcini şi misiuni medicale care mi-au ocupat mult timp şi m-au ţinut din nefericire departe, perioade lungi, de cei dragi şi apropiaţi mie. Dacă totuşi aş fi ministrul Sănătăţii, aş asigura salarii decente tinerilor rezidenţi, care emigrează în masă, pe bună dreptate, aş încuraja sistemul de promovări pe baza meritelor profesionale, şi nu pe alte criterii, şi aş susţine cercetarea şi modernizarea «uzinelor» medicale.

Aş dori să văd o premieră mondială absolută, venită de la un profesionist român care trăieşte şi suferă în ţara sa, nu emigrat sau naturalizat în alte ţări.

Există mai multe amintiri frumoase, dar dacă ar fi să aleg aş alege: momentul când am aflat că am fost admis la facultate, cel când am salvat prima viaţă ca tânăr medic şi anii când am reuşit să îndulcesc şi să prelungesc viaţa tatălui meu.

Îmi este dor de zilele de sărbători de Crăciun de altădată, când îi aveam pe toţi cei dragi alături, şi de copilăria cu vacanţele sale de sfârşit de an petrecute la satul bunicilor, unde obiceiurile din moş-strămoşi erau respectate cu sfinţenie."