Astăzi e ziua ta... Gabriel Gafiţa!

"Sunt un călător prin lume..."
O personalitate cu totul deosebită! Scriitor care s-a confruntat cu rigorile cenzurii comuniste şi diplomat, Gabriel Gafiţa, ambasadorul României în Portugalia, împlineşte astăzi 57 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

Desen de Romeo Răileanu

"Până la 57 de ani, viaţa mea se împarte în două părţi distincte: până la 38 de ani scriitorul, după aceea diplomatul. Am debutat la 16 ani cu o povestire în revista Amfiteatru. După o prezenţă destul de activă în revistele literare din Bucureşti şi Cluj, mi-a apărut un prim volum de povestiri fantastice, «Moartea măştilor», la terminarea liceului, apoi am continuat cu un roman inspirat din lumea tineretului, «Lumină pentru cei singuri», la terminarea facultăţii (Limbi Germanice, Bucureşti, specialitatea engleză-franceză). Dacă volumul meu de debut fusese taxat de critică drept un exerciţiu de stil şi mi se recomandase să «descopăr viaţa», în romanele mele ulterioare nu am făcut decât să descopăr viaţa, în toată duritatea ei, aşa cum o trăiam în anii ’70-’80. Atât de tare am «descoperit viaţa» încât  efortul meu a sfârşit prin a deranja, şi toate cărţile mele ulterioare s-au lovit de inamicul universal al scriitorilor: cenzura. Diplomaţia mi-a oferit, de 18 ani încoace, experienţe şi deschideri unice, la care n-aş fi avut acces altfel. Am fost consilier cultural la Londra, primul meu post, când am realizat câteva premiere culturale româneşti de referinţă, între care cel dintâi turneu al Operei Române în spaţiul anglofon şi câteva proiecte comune ale teatrelor române şi britanice. La întoarcerea în România am fost doi ani secretar de stat în MAE, sub trei miniştri, răspunzând de toată gama de probleme din minister. Apoi am fost ambasador în Canada, când s-a semnat contractul comercial pentru reactorul 2 de la Cernavodă (2001), la succesul căruia am adus o contribuţie însemnată. Din nou în ţară, ca unul din responsabilii pentru relaţiile cu Europa şi America de Nord, am negociat Acordul de partenariat privilegiat între România şi Ungaria (2002). De peste cinci ani sunt călător prin lume, la început doi ani ca ambasador în Malaiezia, iar din noiembrie 2005 ca ambasador în Portugalia. Primul meu ambasador, la Londra, spunea că, în măsura în care acel loc ne oferă  o mare şcoală de diplomaţie, care ne învaţă eleganţa şi corectitudinea relaţiilor interumane, respectul valorilor, importanţa cuvântului dat, previzibilitatea şi consecvenţa atitudinilor, în aceeaşi măsură ne şi handicapează pentru viaţa reală, care se conduce după alte reguli. Ştiu că generaţia mea nu va mai apuca să vadă acele vremuri, dar îmi doresc pentru România ca măcar generaţia fiului meu să ajungă să preţuiască valoarea relaţiilor decente între oameni, să recunoască meritul individual al fiecăruia, să cultive cordialitatea şi respectul pentru celălalt, dar mai ales să aibă oroare de vulgaritate, agresiune, corupţie şi nedreptate."