Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rectorul UNATC, actorul şi regizorul Gelu Colceag a împlinit ieri 61 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Nu sunt dintre aceia care se bucură când se apropie aniversarea zilei de naştere. Ba aş putea spune că, de câţiva ani, mă întristează iminenta trecere la altă vârstă. Dar soarta, din când în când, îmi face câte un cadou care mă ajută să trec mai uşor peste ziua «fatală».
Anul acesta, ea - Soarta s-a întruchipat în persoana regizorului Cristi Puiu, care m-a distribuit, absolut neaşteptat, într-un rol din filmul său «Aurora», iar în urmă cu o săptămână m-a invitat, absolut surprinzător, să particip la premiera filmului său, care a fost selecţionat în cadrul selecţiei oficiale a festivalului internaţional de film de la Cannes, secţiunea «Un Certain Regard». Când eram tânăr actor, visam (ca orice tânăr actor) să ajung pe covorul roşu de la Cannes.
Pe măsură ce timpul a trecut, visul meu s-a desumflat, s-a scofâlcit, s-a smochinit şi a rămas, undeva, ascuns într-un cotlon al sufletului. Şi atunci când nu te mai aştepţi, când nici nu prea mai doreşti, când oricum este prea târziu, Soarta - după cum v-am mai spus interpretată în filmul meu de Cristi Puiu - îţi întinde o capcană, în care datorită visului stafidit, care încă îţi mai dă ghes, pentru că încă mai este acolo, ... cazi!
De aceea, acum când citiţi aceste rânduri, am păşit deja pe covorul roşu! Sincer, adevărata bucurie este, de fapt, că am fost acolo alături de colegii mei de distribuţie, foştii mei studenţi Clara Vodă şi Costi Diţă (ce fericire mai mare poate fi pentru un dascăl decât aceea de avea confirmarea investiţiei făcute!) şi că acum îi ţinem toţi pumnii lui Cristi să câştige trofeul!
Dacă ar fi să fac un bilanţ al anului care a trecut, ar trebui să amintesc de «Tarelkin», spectacolul realizat la Teatrul Metropolis. «Tarelkin» a fost un proiect mai vechi, pe care în sfârşit, după mulţi ani, am reuşit să-l concretizez. Originalitatea propunerii a constat din alcătuirea echipei de creatori, care este formată numai din membrii ai comunităţii academice din UNATC: actori - profesori, actori şi scenografi - studenţi masteranzi, coregraf şi compozitor - doctoranzi.
Rezultatul nu s-a lăsat mult aşteptat şi cu acest spectacol am câştigat premiul pentru regie oferit de Primăria municipiului Bucureşti. Dar ceea ce mă bucură cu adevărat este succesul pe care spectacolul îl are la publicul larg, este bucuria de pe chipurile oamenilor, atunci când ies din sală. Am coordonat două spectacole cu studenţii mei de la masterat: «Tango» de S. Mrozek şi «Mofturi la Union» de I.L.Caragiale.
Printre actorii din distribuţiile acestor spectacole sunt câţiva de care sunt sigur că, dacă nu aţi auzit încă, cu siguranţă veţi auzi în curând: Diana Cavallioti, Ioana Anton, Silviu Debu, Sergiu Fleşner, Alex Vlad, Andreea Enache-Mateiu, Sabina Brânduşe, Mihai Costache, Anca Dumitra, Corneliu Ulici, Alexandru Ioan. Sper ca viitoarele producţii să-i impună ca viitoare vedete pe toţi studenţii de la Master Arta Actorului, pe care îi coordonez. Şi nu în ultimul rând ar trebui să menţionez repetiţiile în curs de desfăşurare, la Teatrul de Comedie, cu piesa «Cui îi e frică de Virginia Wolf» de E.Albee.
Lucrez alături de prieteni (Emilia Popescu, Ştefan Bănică, Diana Cavallioti, Costi Diţă) şi, deocamdată, timpul pe care ni-l petrecem împreună este dens, interesant, plin de revelaţii şi descoperiri. Sperăm ca şi spectacolul să ajungă la valoarea repetiţiilor.
În sfârşit, despre activitatea pe care o desfăşor ca rector, nu pot găsi vorbe mai potrivite decât cele ale lui Hamlet: «Vremurile şi-au ieşit din matcă! Ce nenoroc, să trebuiască să le pun la loc!»".
