Astăzi e ziua ta: Gelu Colceag

Dorinta de a fi regizor a aparut in acelasi timp cu nevoia de a fi pedagog, iar amandoua au aparut ca o necesitate interioara de manifestare a unor aptitudini, care s-au dovedit a fi mai importante decat cele care ii sunt necesare unui actor. Astfel, Gelu Colceag a ales regia, apoi meseria de dascal, cu al carei har nu se pot lauda multi. Fostul rector al UNATC crede ca toata viata e plina de rascruci, problema este sa fii inspirat atunci cand alegi calea pe care urmeaza sa mergi. Profesor universitar doctor Gelu Colceag implineste astazi 63 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!'

"Au ajuns la suprafata gunoaie pe care eu le caracterizez ca fiind mediocritati, oameni nepregatiti, uneori iresponsabili'
"Anul care a trecut a avut, din pacate, mai ales in partea a doua a lui, mai mult rele decat cu bune. Multumesc lui Dumnezeu, nu cu sanatatea. Ma simt bine. Ne macinam si ne pierdem uneori in detalii, care ne ingreuneaza viata si ne lasa acest gust amar, pe care eu il am, cel putin in acest moment, cand mai trag o linie. S-au produs niste modificari dintre care cea mai neplacuta, pentru mine cea mai neconstructiva, este imixtiunea politicului in scoala. Aceasta lege a invatamantului are introduse in prevederile ei metehnele politicului. Structura schimbata, sistemul de alegeri si sistemul de candidaturi duc la conflicte, la escaladare de tensiuni, provoaca un vartej din care ies intotdeauna la suprafata lucrurile care de obicei stau la fund, adica malul, resturile vegetale, gunoaiele. Au ajuns la suprafata gunoaie pe care eu le caracterizez ca fiind mediocritati, oameni nepregatiti, oameni uneori iresponsabili, care doresc cu orice pret sa acceada si care vor sa ajunga sa conduca neintelegand ca pentru a conduce trebuie sa ai anumite calitati pe care ti le da Dumnezeu. Nu e de ajuns sa vrei, trebuie sa si poti. S-au produs niste schimbari care au adus in posturi importante cei mai nepotriviti oameni. Am renuntat sa mai candidez. M-am retras, m-am gandit ca e momentul sa las locul unor oameni mai tineri. Acesti oameni mai tineri nu se dovedesc a fi cei mai pregatiti, cei mai de buna credinta. Lumea noastra este o lume foarte patimasa, noi nu suntem doar rationali, ne luptam si cu partea afectiva in teatru, iar chestiunea aceasta capata diverse forme. In ultimul timp m-a mahnit. Datorita faptului ca sunt un Taur cu toate caracteristicile zodiei, evident ca-mi gasesc tot timpul ceva constructiv, ceva nou de facut.

Cat priveste partea pozitiva a anului, aceea ar fi ca sunt prins intr-un proiect al primariei, Festivalul Caragiale, care se va tine timp de patru luni in spatii din Bucuresti, in care lucrez ca regizor, coordonez intregul festival. Frumos este ca am dat de lucru prin acest proiect unui numar de 60 de actori care nu au serviciu. Posturile sunt blocate de mult timp, stim cu totii, si toti cei care termina scoala noastra sau orice alta scoala nu au unde sa se angajeze. Atunci ei cauta contracte din care sa poata sa-si castige existenta. S-ar putea sa se nasca un proiect anual finantat de Primarie prin care sa-i putem ajuta si pe acesti tineri.

De cand nu mai am functie de conducere, prima data dupa 22 de ani, pentru ca am fost ba decan, ba director artistic la Comedie, ba la National, ba rector, nu am avut pauza. Eu mi-am asumat intotdeauna aceste functii, le-am luat in serios, mi-am sacrificat cariera, sanatatea si am trecut de prea multe ori pe langa natura, pe langa oras, pe langa oameni, nu am mai fost atent la ei. Din cauza asta am uitat sa mai zambesc, am uitat sa ma mai bucur. De la 1 martie, odata cu venirea primaverii, de cand nu mai am functie, zambesc mai mult, studentii mei au o revelatie in ce ma priveste pentru ca nu se asteptau sa fiu atat de uman, ma stiau o persoana foarte ocupata care atunci cand venea la ei la curs aveam o atitudine foarte concentrata si nu aveam ragaz de glume. De trei luni mi s-a schimbat destinul. M-a ajutat Dumnezeu, zic eu, sa mai rad, sa mai zambesc, sa mai vad lucrurile altfel, sa vad pomi infloriti, case frumoase pe langa care de multe ori trecem cu totii si nu ne uitam decat la trotuar. Rad si de ce este rau, ce e meschin. Exista dezamagire pentru ca am investit mult in aceasta scoala si sper ca lucrurile se vor rezolva si se vor indrepta cat de curand, dar e bine ca macar in ultimul ceas am reinvatat sa zambesc, sa ma simt bine cu prietenii. Am primit sfaturi bune si ii tin minte pe cei care mi le-au dat. Sfaturile rele, neimportante, le-am uitat si nu mai conteaza nici persoanele. Cele mai importante sfaturi erau cele pe care le primeam pe termen mediu si lung. Nu sfaturile scurte, de pe o zi pe alta. Oamenii care m-au marcat sunt cei care au avut intotdeauna grija sa ma faca sa privesc in perspectiva la cariera si la viata. Putem fi mai concreti, mai aplicati sau nu in funtie de moment, de perioada pe care o traversam, dar ii putem ajuta pe studenti dandu-le o perspectiva asupra vietii si carierei pe termen mediu si lung'.