“Astăzi e ziua ta...”: Ileana Vulpescu

Reputata scriitoare Ileana Vulpescu împlineşte astăzi 76 de ani. La mulţi ani!

Reputata scriitoare Ileana Vulpescu împlineşte astăzi 76 de ani. La mulţi ani!

“E ziua mea de naştere şi de nume. Dacă mi-o deschide cineva uşa, e bine-venit. Cît despre vreo petrecere – s-a dus baba cu colacii! Încă o buruiană în «buchetul» vieţii. Cum să trăieşti decît îmbătrînind? Prin urmare, s-a mai apropiat funia de par cu încă un an. Norocul meu că nu-mi pasă. Dacă sufletul ne-o mai fi trecut prin alte existenţe, cum nu le-avem memoria, viaţa de-acum n-am la ce s-o raportez decît la ale altora. Nu pot spune că în ăşti 76 de ani m-a dat fericirea afară din casă, dar nici să-mi consider existenţa drept o catastrofă n-ar fi drept. Am avut un mare noroc: să aflu întotdeauna o bucurie în citit. De-aici mi s-a tras, cred, scrisul; ca şi din multe nemulţumiri pe care le-am înăbuşit în mine.

Am o convingere (pe care n-am încercat s-o verific întrebînd creatorii de artă): anume că oamenii fericiţi trăiesc intens fiecare clipă, încercînd s-o transforme în bucurie şi nu într-un subiect artistic. Oricine se consacră artei face un sacrificiu, fiindcă în momentele cînd scrie, compune, pictează, îşi suspendă viaţa şi investeşte în ceva despre care nu ştie ce efect va avea asupra celor cărora le este destinat gîndul său. Expunîndu-ţi sufletul, poţi fi înţeles şi apreciat, dar poţi fi şi batjocorit, luat peste picior. Importantă este credinţa în ceea ce faci, tăria de-a te expune ris­cu­rilor şi de-a merge mai departe. Dacă eşti cinstit cu tine însuţi şi încrezător în ceea ce faci, mergi mai departe, neinteresîndu-te să te afli în fruntea bucatelor. Since­ritatea în artă se simte, ca şi cea în dragoste – această minune pe care a dăruit-o natura făpturilor ei. În artă, consumatorul simte mirosul de fals şi de lipitură al concesiilor făcute modei, dorinţei de-a intra în graţiile puternicilor zilei; aşa cum dacă în dragoste ceva scîrţîie, oricîte artificii ai folosi, nu poţi masca sunetul de monedă calpă. Oricît ar părea de neproductivă, sinceritatea în artă şi-n dragoste este de neînlocuit. Şi? Şi uite-aşa viaţa trece şi noi nu percepem timpul: ne purtăm ca şi cînd am dispune de-un cont bancar fără sfîrşit.

Cînd începem să regretăm timpul pierdut e tîrziu. N-am nici un regret mai mare decît al timpului irosit. O singură mîngîiere în compensaţie: în ciuda sănătăţii şubrede, în loc să mă cocoţ în vîrful patului, m-am străduit să mă comport ca un om sănătos. În 76 de ani, trăind cum am trăit, am în­vă­ţat cît alţii în 760 din alte vremuri. Deşi nu-mi fac iluzii asupra nici unei epoci – asta e lecţia istoriei – totuşi, mi-aş fi dorit o epocă fără spaime şi în care nedreptăţile să fie făcute mai cu perdea: pretenţii modeste însă atemporale, cred. Acum, cînd piesa e aproape jucată, pînă la căderea cortinei finale, îmi doresc mie şi lumii pace, linişte, sănătate, cuget curat.”