Reputatul regizor Ion Cojar împlineşte astăzi 77 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”.
Reputatul regizor Ion Cojar împlineşte astăzi 77 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”.
“Organizez spectacolul «Din însemnările unui necunoscut» la Teatrul Bulandra. Este o dramatizare făcută de mine de mai multă vreme, şi acum o pun în scenă cu o distribuţie încântătoare. Am început deja repetiţiile de câteva săptămâni cu Mihai Constantin, Florin Zamfirescu, Luminiţa Gheorghiu, Vlad Zamfirescu, Marian Râlea, Petre Lupu şi alţii... În distribuţie va fi şi un proaspăt absolvent, un băiat deosebit, unul dintre cei foarte buni care au absolvit vara trecută.
Îmi plac actorii buni, înnăscuţi, cei care ştiu şi pot să înţeleagă că imaginaţia substitutivă este cea mai mare calitate a unui actor, adică capacitatea de a se pune în locul altuia. Pe de o parte, importantă este acţiunea, iar pe de altă parte, seriozitatea, pentru că arta actorului nu este improvizaţia care se vede acum în tot soiul de producţii, mai ales la televiziuni unde una-două câte un amator se trezeşte actor. Mi se pare că în momentul de faţă teatrul românesc sau mai bine zis familia foarte numeroasă a actorilor români este în pericol de a pierde valoarea ce înnobilează actul scenic, pentru că fără nobleţe, fără strălucire, fără instrucţie, fără cultură, actoria devine un lucru derizoriu şi chiar lipsit de onestitate.
Nu mă pot felicita pentru nimic, pentru că am să-mi reproşez mult. Îmi reproşez iluziile pe care mi le-am făcut în legătură cu această profesie care, de altfel, este foarte dură. Practic pedagogia şi mai ales pedagogia în arta actorului, şi asta se întâmplă zilnic din 1954, de când am devenit asistent la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Nu am întrerupt nici o zi activitatea de acolo. Pentru această răbdare pe care am reuşit să o întreţin vie, poate, mă pot felicita. Gândirea poate recunoaşte realitatea, dar trebuie să o şi îndrepte, să o şi corecteze. Gândirea când îşi atinge limitele cunoaşterii prin raţiune trebuie să se transforme în artă. Aşa spune un mare filozof şi creator, Friedrich Nietzsche.
Omul trebuie să afle de timpuriu că e scurt timpul ăsta... Timpul este o realitate pentru pământeni, ceva mult prea scurt. Bătrâneţea apare brusc. Într-o zi îţi dai seama că totul a trecut ca o clipă...
Îmi doresc să-mi iasă bine spectacolul pe care îl repet şi să mă pot împrieteni cu cei 57 de studenţi din anul I pe care îi conduc acum la facultate. Este o clasă interesantă şi îmi doresc foarte tare să ne cunoaştem şi să putem deschide primele pagini din manualul de artă a actorului. Doresc din inimă să se regăsească criteriile de valoare, cel puţin într-un domeniu în care lucrurile se petrec la vedere.”
Primejdie
“Mi se pare că în momentul de faţă teatrul românesc sau mai bine zis familia foarte numeroasă a actorilor români este în pericol de a pierde valoarea care înnobilează actul scenic...”
Ion Cojar, regizor