Astăzi e ziua ta... Ionel Tudor!

"Mi-e dor de cei care mi-au marcat tinereţea" Compozitorul şi dirijorul Big Band Radio, Ionel Tudor, a împlinit ieri 55 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"După un început de toamnă agitat, în care am pregătit un mare recital în cadrul Festivalului «Cerbul de Aur» de la Braşov, apoi un alt mare concert pentru Zilele Bucureştiului şi alte recitaluri pentru «Sinaia For Ever», iată că a venit luna octombrie... Şi, de ziua mea, eu mă aflu tot pe «baricadele» muzicii. Împreună cu Big Band-ul Radio, suntem spre finalul înregistrărilor pentru CD-ul doamnei Luminiţa Dobrescu. De asemenea, pregătim viitoarea stagiune 2009-2010 a orchestrei. Între timp, coordonez următorul CD al Monicăi Anghel, CD care, sperăm, va fi o surpriză pentru toată lumea, de aceea nu voi divulga mai mult! De asemenea, am încă multe piese de orchestrat şi de pregătit alte recitaluri ale orchestrei pe care o conduc.

De-a lungul acestor ani, sper că am învăţat să lucrez cu oamenii, deşi, uneori, îmi mai sare şi mie «muştarul». Şi am mai învăţat că, atunci când vrei să ai o carieră serioasă, sloganul tău ar trebui să fie «muncă, muncă şi iar muncă!».

În general, mai mult de o săptămână de concediu pe an eu nu mi-am permis niciodată.

Dacă diplomele şi premiile reprezintă o împlinire, atunci să ştiţi că am o grămadă în dulap! De fapt, fiecare recital care îmi iese bine este un prilej de satisfacţie profesională şi fiecare cântec care a reuşit să ajungă la sufletul oamenilor reprezintă o împlinire. Însă un mare motiv de dezamăgire îl reprezintă răsturnarea de valori din societatea noastră, din prea multe domenii şi mai ales din cel artistic şi cultural.

În plan personal, împlinirile vin din partea familiei. Am un fiu, Andrei Tudor, care e un băiat deştept, talentat şi foarte pregătit în ale muzicii. Chiar zilele astea mi-a dat un alt prilej de satisfacţie prin faptul că a fost chemat să predea la Catedra de compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti. Dacă aş fi ministrul Culturii, aş încerca, prin investiţii financiare, să ajut adevăratele valori să ocupe locul pe care îl merită şi aş promova o lege care să impună un procent mai mare de difuzare a muzicii româneşti pe toate radiourile. Şi nu în ultimul rând, aş mai mări indemnizaţiile acordate personalităţilor artistice aflate la pensie.

«Motorul» care mă face mereu să merg înainte este încrederea că există încă, în cadrul publicului, un segment larg care mai apreciază adevărata muzică. De aici, şi dorinţa de a urca pe scenă, de a avea succes, de a dărui ceva frumos celor care ne ascultă.

Mai sunt însă şi lucruri pe care încă le mai visez şi sper să apuc ziua în care să se întâmple. De exemplu, mi-aş dori să câştig la loto (bani nemunciţi), pentru că, până azi, am muncit enorm pentru fiecare ban. Dar pentru asta ar trebui să şi joc la loto! Mi-aş mai dori să pot întoarce timpul şi să retrăiesc sâmbetele şi duminicile de odinioară, când ne întâlneam la prânz întreaga familie, adică împreună cu părinţii şi socrii mei. Mi-e dor de toţi cei dragi care nu mai sunt... părinţi, colegi, prieteni, compozitori care mi-au marcat tinereţea şi de la care am avut multe de învăţat."