“Astazi e ziua ta...” - Marcel Iures

“Viitorul... poate fi trecutul meu”
“Acasa este pentru mine, la virsta mea, locul unde imi pot recunoaste spaimele ca fiind ale mele. Departarea, indiferent ca e prin alegere sau fortata, adauga intre mine si mine (acolo unde traieste spiritul) ceva. Imi adauga un obstacol in interior”, spunea intr-un interviu reputatul actor. Marcel Iures implineste astazi 57 de ani.

“Viitorul... poate fi trecutul meu”
“Acasă este pentru mine, la vîrsta mea, locul unde îmi pot recunoaşte spaimele ca fiind ale mele. Depărtarea, indiferent că e prin alegere sau forţată, adaugă între mine şi mine (acolo unde trăieşte spiritul) ceva. Îmi adaugă un obstacol în interior”, spunea într-un interviu reputatul actor. Marcel Iureş împlineşte astăzi 57 de ani.

Şi-a început cariera profesională în teatru, fiind de două ori cîştigătorul premiului UNITER pentru cel mai bun actor şi nominalizat de mai multe ori. Este fondatorul primului teatru independent din România, Teatrul ACT, calitate în care a primit şi premiul de excelenţă al UNITER. De asemenea, este preşedintele Festivalului de Film “Anonimul”. Este singurul actor român care a făcut carieră la Hollywood. A jucat roluri importante alături de Nicole Kidman, George Clooney, Bruce Willis, Johnny Depp sau Tom Cruise.

Mărturisirile sale la moment aniversar…

“Încerc să strîng cît mai multe lucruri bune pentru sărbătoarea din toamnă, cînd Teatrul Act împlineşte zece ani. Acum sîntem o mînă de oameni care vom sărbători frumos în toamnă, undeva în octombrie. Aştept răspunsuri de la nişte posibili finanţatori pentru un film, chiar două filme româneşti.

Cinematografia şi teatrul actual nu pot fi judecate decît în raport cu istoria lor şi cu toată cultura românească în genere, care este una foarte bogată. Curînd împlinim 200 de ani de teatru, de artă a spectacolului. Mi se pare că am sărit de 100 de ani în arta filmului. Mari regizori, mari spectacole! Nu-i destul? La cinematografie stăm puţin mai modest, dar asta e! Nu avem ce să facem.

Nu am foarte multe amintiri cu publicul... În afară de ce îmi mai spune un prieten, doi... nu ştiu, lucrurile astea nu le strîng. Nu am nici măcar cronici cu mine, nici măcar filmele cu mine nu le am acasă.

Atîta vreme cît eşti în viaţă, aproape totul este un succes. Poate că cel mai mic succes a fost cel mai util, pentru că te-a dus spre cele mai mari. Sau poate cel mai mare succes ţi-a luat cel mai mult din viaţă şi ai pierdut multe altele. Nu există om care să nu aibă dezamăgiri. Tot ce nu reuşeşti să faci sau să înţelegi e o dezamăgire în măsura în care te-ai amăgit pe tine însuţi că poţi, că vrei, că ştii. Toate speranţele neîmplinite sînt dezamăgitoare. Dar asta e filozofie de doi bani! Visam să ţin minte cam tot ce-mi trecea prin cap... Am învăţat că nu poţi ţine minte decît ceea ce poţi ţine minte şi ceea ce are temperatură mare. Ceea ce ţii minte este în general ceea ce vrei tu să ţii minte. Memoria care merge mînă în mînă cu imaginaţia, cu visarea este singurul vehicul al omului dinspre şi către el. În rest… Nu sînt nici pesimist, nici optimist, sînt realist. Mă îndrept spre un viitor care poate fi trecutul meu.”