Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Publicul vibrează cu ea la fiecare notă, la fiecare respiraţie. Când urcă pe scenă uită de tot, chiar şi de ea însăşi. Cântă pentru sufletele care se recunosc în piesele sale, pentru oameni care atunci când o ascultă se transformă, devenind mai buni. Maria Gheorghiu este cunoscută pentru vocea sa caldă şi timbrul atât de aparte.
Muzica reprezintă raţiunea sa de a fi, o trăieşte cu fiecare parte a fiinţei sale. Nimic nu-i este străin din ce este omenesc, de la lacrimă până la bucuria extazului. Nici zborul frânt nu-i este departe, nici iluziile, nici utopia.
Maria Gheorghiu a avut târziu şansa de a arăta lumii harul primit, dar a făcut-o la modul perfect. A făcut acest lucru pe scene importante ale ţării şi ale lumii, singură sau împreună cu oameni care chiar au ceva de spus. A scos până acum cinci albume, "Lacrimi în flăcări", "Canon şi Maria Gheorghiu", "Pe la case luminate", "Floare de vârtej" şi "Timp netrăit". Al şaselea este şi el gata, iar la sfârşitul lui septembrie va fi lansat pe piaţă, spre bucuria prietenilor artistei. El se numeşte "Curcubeu" şi are piese pur şi simplu răvăşitoare. Maria Gheorghiu îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
"Orice zi în care am chef de sufletul meu e pentru mine ziua mea. De ziua mea poate voi definitiva un cântec, voi face o descoperire importantă, de genul unei lumi ascunse printre stihuri. Voi avea grijă ca lumea mea să aibă parte de oamenii pe care îi doresc în preajma mea, de cei cărora le pot oferi ce am mai bun şi mai frumos. Duc zilnic bătălii cu mine însămi, dar şi cu ipocrizia şi ignoranţa unora, cu frustrările altora, cu furia, cu mizeria. De foarte multe ori am fost luată prin surprindere. Dar de fiecare dată când am căzut m-am ridicat şi am mers mai departe. Ştii cum este vorba aceea cu «orice şut în fund este un pas înainte», se verifică atât de bine în cazul meu. Am simţit de multe ori că nu am de ce să mă agăţ. Singurul om de care mă puteam agăţa eram de fapt tot eu. De aceea sunt acum un om puternic.
De multe ori mi-am propus să nu mai cred în oameni, dar de fiecare dată am recidivat. Mi-am spus că este bine să le mai acord o şansă. Mi-am luat-o din nou de la aceiaşi oameni. Dar sunt un om care crede în continuare în oameni, mă las păcălită din nou. E bine să dai oamenilor sentimentul că eşti puternică. Nu-mi pot permite să arăt altfel decât puternică. Fragilitatea o păstrez pentru momentele mele de singurătate. Modelul meu a fost bunica mea. Am avut un adevărat cult pentru bunica mea. Atunci când a murit am simţit că s-a rupt partea cea mai importantă din mine, m-am simţit total neajutorată. Bunica mea, în afară că era o femeia foarte frumoasă, avea o fire blândă, era coborâtă parcă din basme. Care a ştiut să crească frumos zece copii. Nu a ridicat niciodată tonul la nimeni. A ştiut să împartă tuturor dragoste fără să ceară nimic în schimb. Primul cântec pe care l-am compus a fost pentru ea. «Păstrând în părul alb ca zăpada flori de lumină», aşa începea, «Flori de lumină» se numea. Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ce-mi dăruieşte în fiecare zi şi mă rog pentru sănătatea mamei mele şi pentru Maria Cassandra, fetiţa mea."
