x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta... Mihai Cernea!

0
Autor: Ramona Vintila 13 Feb 2009 - 00:00
Astăzi e ziua ta... Mihai Cernea!


Apreciatul muzician Mihai Cernea împlineşte astăzi 59 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".



"La 6 ani am participat la un concurs, o selecţie pentru Corul Radio, condus pe vremea aceea de Ion Vanica. M-au selectat în Corul de copii Radio. De aici, maestrul Ion Vanica m-a dus la Corul de copii al Operei, un cor foarte restrâns, de şase-şapte copii. Majoritatea operelor cunoscute au şi coruri de copii, în diverse acte apar şi ei cântând. De la 6 şi până la 9 ani şi jumătate am tot lucrat acolo. După asta am avut o pauză, deşi între timp am cântat la vioară la Şcoala Populară de Arte. La 12 ani am început să bat la tobe. Am făcut un an lecţii cu Sergiu Malagamba, unul dintre cei mai mari toboşari ai noştri. El m-a învăţat să citesc note, m-a învăţat diverse procedee şi tehnici foarte interesante de care puţină lume ştia. La 14 ani am început deja să «bat» la Casa de Cultură a Studenţilor. Apoi am intrat la formaţia Andantino. După Andantino a urmat Grup 22, formaţia Liceului Gheorghe Lazăr din Bucureşti. De acolo am plecat la Mondial, în 1969. În '72-'73 am început să cant cu Sfinx şi de atunci tot Sfinx a rămas... în diverse componenţe.

Muzica românească de astăzi este foarte bătrânicioasă, rămasă în urmă.

Am senzaţia tot timpul că românii se ascultă numai între ei, ce face unul face şi celălalt. Acum parcă şi generaţia nouă face acelaşi lucru. La noi nu există nici un artist care să fie complet diferit faţă de ceilalţi, să cânte ceva care să-i aparţină numai lui. Pentru mine, cea mai importantă perioadă a fost aceea în care am cântat şi am imprimat câţiva ani la rând (Mondial, Sfinx).

Aveam nişte apariţii excepţionale.

Pe atunci nu eram mulţi, dar cântam extrem de complex şi foarte nou pentru epoca respectivă. Era şi cred în continuare că este inedit.

Atunci când compun de fiecare dată caut un lucru nou. Caut o atmosferă în care să mă plasez şi apoi în interiorul acesteia încep să mă mişc melodic.

Mai nou ascult trupe americane, englezeşti, australiene, care sunt tot în această zonă a noului. Astfel încerc să găsesc noi modalităţi de exprimare, ritmic şi melodic.

În primul rând, un artist trebuie să fie dotat natural. Apoi studiul, dar cel temeinic, nu trecut doar peste el din când în când. Şi cred că foarte im­portant în muzică este să ai o facultate de orice fel. Facultatea te învaţă să înveţi. Indiferent ce facultate faci, ea te ajută să înveţi orice alte lucruri. Nu poţi să faci după ureche nimic. Cine îşi închipuie treaba asta se înşală. E important să studiezi în permanenţă. Un artist nu se poate opri nici un moment în cariera lui din studiu. Lucru mai rar întâlnit acum la noi.

Am văzut puţini indivizi care studiază pe tot parcursul carierei."
Citeşte mai multe despre:   calendar

Serviciul de email marketing furnizat de