Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Directorul ICR Dimitrie Cantemir - Istanbul, profesor Mihai Maxim, împlineşte astăzi 66 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Mai întâi ţin să mulţumesc redacţiei atât de cititului Jurnal Naţional pentru atenţia ce mi-a acordat-o prin găzduirea acestui interviu la împlinirea vârstei de 66 de ani. E reconfortant să vezi că o publicaţie prestigioasă ca aceasta se interesează nu doar de «vedetele» şi de aceiaşi «clienţi» ai televiziunilor, ci şi de reprezentanţi ai lumii cultural-ştiinţifice. Cât priveşte sărbătorirea în sine a zilei de 9 noiembrie, sunt bucuros că, slavă Domnului, mă găseşte sănătos şi la masa de lucru.
Cum pentru mine a început deja marea «numărătoare inversă», acum prioritatea nr. 1 a activităţii mele este de a folosi fiecare clipă pentru a-mi gestiona cât mai bine «moştenirea», pe care o voi lăsa în urmă, în primul rând prin valorificarea prin publicare a atâtor şi atâtor documente noi, descoperite în Arhiva Otomană din Istanbul, unde-mi voi petrece, ca într-un templu, şi acest ceas aniversar. În acest cadru, pe «şantierul» meu se află, în regim de urgenţă, monografia «Dimitrie Cantemir la Istanbul», o «Istorie a relaţiilor româno-turce» şi alte lucrări mult «pritocite».
Pe de altă parte, ca «ambasador cultural» (director al ICR Dimitrie Cantemir - Istanbul), am obligaţia să lupt în continuare pentru promovarea culturii române în Turcia, cu deosebire din perspectiva anului 2010, când Istanbulul va fi capitală europeană a culturii. În fine, ca profesor-cercetător (meseria mea de bază) la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie, am datoria morală de a continua promovarea studiilor de osmanistică, în cadrul Centrului de Studii Turce, cerând studenţilor şi doctoranzilor mei să lupte în primul rând pentru o pregătire profesională de performanţă, la nivelul exigenţelor mondiale, fiindcă, în această economie globală de piaţă, cu o concurenţă acerbă, inclusiv în lumea universitară, numai aşa vor putea reuşi.
Este ceea ce, de fapt, îmi spune şi propria mea experienţă, fără falsă modestie: n-aş fi predat la mari universităţi ca cele din Istanbul, Bucureşti, Columbia din New York, Veneţia etc, n-aş fi avut azi discipoli în România, Turcia, Italia, Japonia etc, fără veşnica năzuinţă de a răscoli arhivele, de a-mi lărgi orizontul ştiinţific, de a-mi perfecţiona limba osmană (de fapt «cele trei limbi», adică turcă, arabă şi persană), de turcă modernă, de latină, de limbi moderne de circulaţie internaţională.
La recentul Congres internaţional de cultură turcă de la Ankara, din aproape 400 de participanţi turci şi străini (din 32 de ţări), mi s-a făcut onoarea, alături de un prestigios savant francez, de a trage concluzii finale (evident, în limba turcă) la şedinţa de închidere. Pe un plan mai larg, satisfacţiile mele se leagă de instituţiile(«copiii mei»), pe care le-am creat în bună măsură (Centrul de Studii Turce al Universităţii din Bucureşti, ICR Dimitrie Cantemir - Istanbul, publicaţia Romano-Turcica, însăşi noua şcoală românească de turcologie.
O mare bucurie a fost pentru mine să constat că studenţii sunt pretutindeni aceiaşi: deschişi, doritori de cunoaştere şi perfecţionare, lacomi de viaţă şi frumos. Cele mai mari împliniri? Fiecare carte nouă reprezintă o împlinire, «pietre pentru templul meu», după expresia lui Blaga. Cele mai mari dezamăgiri? Unii oameni, în care am crezut, dar care m-au decepţionat, deşi nu încape îndoială că şi eu voi fi dezamăgit pe unii şi pe alţii.
De asemenea, mă scârbeşte mult cloaca politico-morală, în care încă ne zbatem şi în care triumfă asemenea sloganuri precum «Nu mă interesează!», «Se poate şi aşa!», «Asta e!».
De ce-mi este dor cel mai mult în această zi de sărbătoare? De nepoţelul meu Vlăduţ, de nici doi anişori, simbol al setei de viaţă şi de lumină, al purităţii şi continuităţii..."
Citește pe Antena3.ro
