"Astazi e ziua ta..." - Mircea Albulescu

"Pe artist, arta lui trebuie sa il reprezinte"

Intruchipeaza povestea adevarata a unei cariere extraordinare si a unei vieti pline. Are aura impunatoare a artistului pe care profesia il defineste ca om. Dupa zeci de ani de actorie, in care a lasat publicul aplaudand frenetic la caderea cortinei, isi doreste inca sa-si mai surprinda spectatorii. Maestrul Mircea Albulescu implineste astazi 70 de ani.

"Un an in plus inseamna 365 de bucurii sperate si multe dintre ele chiar implinite. Cu o seara inainte m-am aflat la munca la teatru si am sarbatorit cu colegii mei ziua de nastere. Astazi voi fi strict cu familia. In ceea ce ma priveste, in afara de faptul ca sunt ceva mai atent cum calc, nu sunt schimbari produse de inaintarea in varsta, nu ma simt imbatranit si am ramas la fel de impatimit in meseria mea, asta este foarte important. Nu cred ca am spus totul in teatru si sper sa mai apuc un an sau doi, unul sau doua sau trei roluri in care sa mai surprind publicul prin ceea ce am de gand sa fac. Singura sansa ca sa traiesti o zi in plus este sa imbatranesti cu o zi si atunci, in felul acesta eu trebuie sa spun ca implinesc evolutia mea si varsta mea cu destula seninatate. Nu regret ca nu mai am 22-25 de ani, pentru ca fiecare varsta are placerile ei sau, cel putin, iti ofera un alt mod de a privi lucrurile si viata. Sanatate cat se poate, pe urma... sa mai pot produce, ca gest artistic al unui actor, un rol, in radio, in televiziune, in film, oriunde. Poate mai scot o carte, adica nu poate, sigur o sa mai scot o carte, o placheta de poezie. Varsta devine o povara atunci cand trebuie ca tu sa fii sprijinit, tinut, intretinut de altii; asta iti provoaca o mare tristete: sa fii o povara pentru altii. Cu cat inaintez in varsta am grija ca dorurile si sperantele mele sa fie intr-o lume si intr-o sfera realiza-bile si in felul asta sunt, daca nu sigur, destul de invatat cu gandul ca nu voi avea mari regrete. Daca ar fi sa amintesc de realizari as mentiona premiera de la Teatrul Bulandra, cu ‹‹Nebunia Regelui George›› de Alan Bennett, ‹‹Anna Karenina››, unde l-am jucat pe Karenin, sau munca de la radio. Eu cred ca pe artist arta lui trebuie sa il reprezinte. Ma definesc ca un om cat se poate de normal, capabil inca sa mai iubeasca tot ceea ce poate iubi pe lumea asta si ma definesc ca un om norocos ca, iata, la varsta asta am o familie, am copii, am nepot si sunt un om increzator, eu nu am ganduri negre despre mine, despre ai mei, despre tot. M-a ferit Dumnezeu sa port cu mine umbra unor ganduri negre, gandurile mele sunt bune, sunt albe. In ciuda umbrei, este bine sa traiesti bine si frumos."