Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu consideră că a făcut vreun sacrificiu pentru meseria sa. Tot ce-a făcut de-a lungul carierei sale a fost din plăcere şi pasiune. Prof. dr in cadrul Instititutului de Boli Infecţioase "Matei Balş", Mircea Chiotan işi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.
Nu consideră că a făcut vreun sacrificiu pentru meseria sa. Tot ce-a făcut de-a lungul carierei sale a fost din plăcere şi pasiune. Prof. dr in cadrul Instititutului de Boli Infecţioase "Matei Balş", Mircea Chiotan işi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.
"Nu am trecut degeaba prin viaţă"
"Medicina este a doua mea natură, este ceva organic, dacă pot spune aşa. Mama mea m-a indreptat către această meserie. Era bolnavă şi işi dorea din tot sufletul să existe un medic in familie. Principiul meu in viaţă şi in medicină a fost să dau ce este mai bun din mine la nivelul maxim, să nu diferenţiez un pacient de altul. Studenţilor şi mai tinerilor colegi le spun că este foarte util să-şi aleagă un model in această meserie, pe care să-l aibă ca mentor. Oamenii pe care i-am ajutat imi mulţumesc după nivelul lor de inţelegere. In general, cei mai mulţi se simt datori faţă de mine. Faptul că mă intălnesc cu foarte mulţi oameni care imi spun: «Ştiţi, mi-aţi fost profesor!», oameni pe care nu am cum să-i mai ţin minte, dar ei işi amintesc de mine, este una dintre cele mai mari bucurii ale mele. Obişnuiam să le spun studenţilor la cursuri că cea mai mare satisfacţie pentru cel care i-a invăţat ceva este ca şi după zeci de ani să rămănă in memoria studentului. Faptul că işi aduc aminte şi ţin să sublinieze că mi-au fost studenţi este o mare satisfacţie. Regret că a trecut timpul şi că toate lucrurile au un sfărşit. Regret că, după 40 de ani de activitate in invăţămănt, la vărsta de 65 de ani am fost scos din calitatea de profesor activ, şef de catedră şi aşa mai departe, şi am trecut pe linie medicală, ca medic primar. Toate astea, din cauza unei cărţi. Am regretat foarte mult acest lucru, pentru că, după căteva luni, această reglementare nenorocită a picat şi toţi cei care erau in situaţia mea au reuşit să rămănă pănă la vărsta de 70 de ani in invăţămănt.
Nu cred că aş schimba prea multe in viaţa mea dacă aş putea reintoarce timpul. Aş face aceeaşi meserie, doar că aş avea mai multă grijă de timpul meu. Privind in urmă, mă felicit că nu am făcut niciodată, la modul conştient, vreun rău cuiva. Mă felicit că am la ce să mă uit privind in urmă. Nu am trecut degeaba prin viaţă. Mă blamez că am reuşit să public, să scriu in specialitate relativ tărziu faţă de cănd ar fi trebuit. Niciodată nu am considerat că ziua mea de naştere merită o atenţie specială sau deosebită. Voi sărbători puţin la spital, in colectiv, ulterior in familie, alături de cunoscuţi şi prieteni. Imi dă o anumită stare de nostalgie această zi, faptul că mai adaug un an in colanul vremii. Privesc cu regret... Inima rămăne tănără, mai tănără decăt vărsta actuală. Imi doresc să fiu la fel de capabil şi de util pentru familie, pentru colectiv şi pentru toată lumea."
