x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta... Mircea Maliţa!

0
Autor: Ramona Vintila 21 Feb 2009 - 00:00

"Am deschis minţi spre viitor..."
"Nu sunt deloc încântat de cum arată omenirea la început de secol. Este un fel de prăbuşire diplomatică şi un fel de revenire la soluţiile de forţă dintr-un secol foarte sumbru", ne mărturisea reputatul academician. Mircea Maliţa a împlinit ieri 82 de ani. La mulţi ani!




Desen de Romeo Răileanu

"Recurg la povestea spaniolului care voia să participe la o luptă de tauri, dar nu avea bilet, pentru a vă spune ce fac.

A văzut că vine cineva cu săbiuţe, spune «toreador» şi intră în aplauze. Altul cu săgeţi strigă «picador» şi intră la fel. Omul nostru îşi face curaj, îşi umflă pieptul şi spune «observador». Cam asta fac. Observ lumea din galerie când pe scena ei se joacă piese, tragedii sau farse, rareori ceva epic, dar toate captivante. Într-unul dintre cele 4 licee în care am învăţat ca refugiat din Ardealul de Nord, am avut şansa să întâlnesc pe cel mai bun profesor de matematică din viaţa mea. Mi-am găsit la el vocaţia, consolidată de faptul că numele rezolvitorilor de probleme apăreau atunci în câteva reviste de matematică. Când am terminat liceul m-am înscris la Bucureşti la matematică şi la filosofie. Profesorii din nou formau o constelaţie ce revine rar pe boltă.  Fie că au fost cursuri de matematici aplicate, de teoria şi practica relaţiilor internaţionale, încurajam studenţii să-şi construiască o solidă bază de date şi experienţe pe care apoi s-o folosească critic şi cu regulile simple ale raţionamentului logic. Să se păzească de mituri. Să trudească constant, fără speranţa recompensei. Acum câteva decenii, cărţi ca Anul 2000, Aurul Cenuşiu sau Zidul şi iedera erau bine privite de cititori pentru «Deschiderea de orizont» într-o societate pusă pe «închidere». Dacă vedeam că ideile erau receptate eram mulţumit. Am lucrat în prospectivă şi am creat la Bucureşti un centru de cercetare, în acest fel minţile se deschideau spre viitor. Dar şi prezenţa instituţiilor internaţionale pe solul ţării şi reuniunile care aduceau personalităţi străine ţineau ferestrele deschise. În Războiul Rece, când armele rămâneau în silozuri, diplomaţia era activă. Am trăit crize, am participat la negocieri, soluţii inovative, am cunoscut oameni care nu numai trăiau istoria, dar o şi făceau. Le-am descris în Tablouri din războiul rece. În politica internaţională, ce se vede şi se aude nu coincide cu ceea ce se întâmplă. Reconstituirea lor cere aptitudini arheologice de combinarea a pieselor disparate. Am avut parte de erori, eşecuri şi iluzii moarte. În grădina mea am un cimitir cu pietre mici al proiectelor mele eşuate. Puţine cât au rezistat timpului au statuete pe un raft din camera de lucru. Dar, şi din acestea iau câte unul şi-l mut în grădină, când oamenii nu-l înţeleg şi îl desfiinţează. Îmi doresc s-o ţin tot aşa!

Să termin cartea «Zodia turbulenţei. Eseuri şi evocări» cu gândul la criză.

E dedicată tinerilor, dar eu când scriu mă gândesc la tinerii de toate vârstele."
Citeşte mai multe despre:   calendar

Serviciul de email marketing furnizat de