Astăzi e ziua ta... Mircea Radu Iacoban!

A înfiinţat şi condus 10 ani Editura Junimea, 11 ani Teatrul Naţional din Iaşi, 12 ani Teatrul Luceafărul, a publicat peste 20 de cărţi, unele editate şi în străinătate, a scris filme artistice de lungmetraj, i s-au jucat peste 16 piese la mai toate teatrele din ţară şi la câteva de peste hotare. Dramaturgul, prozatorul, scenaristul Mircea Radu Iacoban împlineşte astăzi 69 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"La întrebarea «ce mai faci?» am două răspunsuri. Primul: scriu! Cu patru rubrici permanente pe săptămână în diverse cotidiene şi colaborările la revistele culturale, ar veni cam un articol pe zi. Fac asta de ani buni şi... mă mir că n-am ostenit. Ba am şi mai depus la Junimea, editură pe care am înfiinţat-o în 1969 şi care va sărbători anul acesta patru decenii de activitate, volumul intitulat «Printre cărţi» (desigur, înainte de toate, printre cărţile Junimii). Mă ocup şi de cărţile altora, în virtutea vechilor reflexe de editor. Am tipărit evocările ieşene ale lui Aurel Leon, (850 pagini de «Umbre»), am trimis la tipar cronicile teatrale ale lui N. Barbu, din perioada 1942-1968, se află în pregătire «Monografia Iaşilor» de Dan Bădărău. Dacă adaug că lucrez la un cine-roman din care au şi început să apară fragmente ici-colo, devine clar de ce, întâi de toate, răspunsul este «scriu!» (cu semnul exclamării).

Al doilea răspuns la întrebarea «ce mai faci?» ar fi: îmbătrânesc şi-mi pare rău. Incredibil, dar la anul voi împlini 70!

Am fost cel mai tânăr director de editură, cel mai tânăr director de Teatru Naţional ş.a. - iată-mă-s aproape de postura venerabilului care dă sfaturi şi înşiră amintiri. Ce-i de făcut? Nimic... Redactorul acestei rubrici îmi trimite sumedenie de întrebări, una mai interesantă

şi mai provocatoare decât alta. Despre debut: mama mea scria poezie, publica în Iaşul literar şi revistele pentru copii, tatălui meu i-au fost vernisate mai multe expoziţii de pictură în oraşele Moldovei, un frate al tatălui era solist al postului de radio Cernăuţi - aşadar, o familie cu înclinaţii către zona artisticului. Familie care era în relaţii de prietenie cu dramaturgul Ion Luca, în casa căruia, de la Vatra Dornei, am luat primele lecţii de teatru (scriam cu sârg teribila dramă «Furtuni sub cer senin»).

N-am cum să răspund la toate celelalte întrebări în acest spaţiu, aşa că mă rezum să citez o veche cugetare: «preţul succesului se măsoară în funcţie de lucrurile la care ai renunţat». Ei bine, niciodată n-am renunţat la nimic. Dac-ar fi s-o iau de la capăt, cred că aş proceda la fel, mai puţin, desigur, prostioarele comise într-o împrejurare sau alta.

Cât despre urarea ce i-ar face-o Mircea Radu Iacoban lui Mircea Radu Iacoban, iat-o: opriţi timpul! Dar, nu-i cu putinţă...".