"Astăzi e ziua ta..." Mircea Tiberian

Experienţa sa nu s-a limitat doar la nivelul muzical, ci s-a extins şi spre cel academic, fiind conferenţiar doctor la Universitatea de Muzică din Bucureşti, la secţia de jazz pe care, de altfel, a şi înfiinţat-o în 1990. Mircea Tiberian a împlinit ieri 53 de ani.

Experienţa sa nu s-a limitat doar la nivelul muzical, ci s-a extins şi spre cel academic, fiind conferenţiar doctor la Universitatea de Muzică din Bucureşti, la secţia de jazz pe care, de altfel, a şi înfiinţat-o în 1990. Mircea Tiberian a împlinit ieri 53 de ani.

"Am fost răsplătit pentru eforturile..."

"Sînt un artist care încearcă să facă şi alte lucruri decît artă... cum ar fi să mai şi scrie cîte o carte. Sigur că şi literatura este o artă, dar, în ceea ce mă priveşte, eu sînt specializat pe muzică. Am început muzica pe la 3-4 ani. Îmi amintesc că mă jucam la pian, aveam un pian în casă. Am avut cîteva profesoare înainte de a începe şcoala primară, iar apoi am făcut Liceul de Muzică la Sibiu, lucru care a fost un noroc, pentru că Sibiul s-a întîmplat să fie şi Capitala jazz-ului în vremea aceea. Astfel am putut să debutez acolo, la o vîrstă destul de fragedă, 17 ani. Aşa s-a făcut apropierea mea de muzică.

Muzica anilor 2008... cred că este puţin sufocată de cea comercială şi atunci sînt şanse mici pentru cei care fac ceva deosebit să se poată exprima prin vacarmul creat de showbiz. Cred că muzica românească în momentul de faţă nu este într-o stare de normalitate. E în suferinţă!

Momentele de cumpănă ale destinului meu... cînd am decis să nu plec din ţară, la începutul anilor ’80, şi cînd am decis din nou să nu plec din ţară după mineriadă. În aceste două momente nu ştiu dacă am luat decizia cea bună. În orice caz, datorită lor mi s-a desenat viaţa în felul acesta. Cred că am fost răsplătit pentru eforturile pe care le-am făcut pentru cariera mea. În vremea regimului comunist nu puteai să cîştigi suficient din ceea ce ţi-ar fi plăcut să faci. Atunci am făcut şi alte meserii, unele dintre ele nu le-aş mai face acum. De exemplu: să cînt la nunţi. Pe altele nu le regret: am cîntat la teatrele de revistă, am făcut înregistrări cu muzică mai mult sau mai puţin bună, de calitate. Am abordat toate meseriile care se leagă de muzică, lucru care îmi foloseşte acum, dar pot să spun că mi-a şi consumat foarte mult timp în vremea aceea.

Mă felicit că am ştiut să fac cotituri necesare în viaţa mea artistică. Nu am rămas încremenit în nişte concepţii pe care mi le-am format în decursul timpului. Am putut să mă mişc întotdeauna mai departe din viziunea pe care o aveam într-o anumită perioadă: în anii ’80 aveam o anumită informaţie, în anii ’90 altă informaţie şi acum altă informaţie. Alte lucruri nu am ştiut să le gestionez bine.

Mi-am pierdut foarte mult timp cu proiecte de «caritate muzicală» care nu meritau atîta trudă. Sînt lucruri în care intrasem şi am vrut să le duc la bun sfîrşit. Poate ar fi fost bine să mă opresc la timp, să nu le aloc atîta energie. Greşeala mea a fost că nu am ştiut să-mi fac o ierarhie de priorităţi.

De ziua mea îmi urez... un pic mai multă înţelepciune."